Alegerile pentru Primăria Capitalei au arătat din nou cât de aranjate pot fi sondajele care ar trebui să arate opțiunea electoratului, dar, de fapt, sunt folosite pentru manipularea acestuia. Oficiul de Știri a reușit să afle cum este aranjat un sondaj pentru alegeri, astfel încât chiar și cei care lucrează la el să aibă impresia că procesul de cercetare este correct.
Alegerile pentru funcția de primar general al municipiului București, încheiate, ieri, 7 decembrie 2025, cu Victoria candidatului Partidului Național Liberal (PNL), Ciprian Ciucu, edilul sectorului 6, au arătat noi diferențe mari între sondajele privind opțiunile alegătorilor, realizate în precampania și în campania electorală, și Realitatea de la scrutin.
Bineînțeles că opțiunile se pot schimba înainte de vot și că unii repondenți pot să nu fie sinceri când declară pe cine vor “pune ștampila”.
Totuși diferențe mari între sondaje și Realitatea de la urne, cum au existat și la alegerile acestea locale, la alegerile locale de anul trecut și, mai ales la cele prezidențiale din 2024, anulate ulterior de Curtea Constituțională a României (CCR), nu pot fi justificate doar prin situațiile descrise în paragraful anterior.
Cum aranjează partidele sondajele
Deja sondajele și-au pierdut semnificativ din credibilitate. De la influenceri, vedete și chiar jurnaliști/oameni de televiziune și politicieni, unii chiar candidați, pe rețelele sociale și în spațiul mediatic apar declarații care îndeamnă electoratul să nu aibă încredere în sondajele de opinie.
Politicienii se acuză reciproc de măzluirea sondajelor privind opțiunile electorale.
Dar, în același timp, partidele politice folosesc tot mai des sondajele drept o “armă”, în lupta electorală, utilizându-le pentru manipularea alegătorilor.
Institutele de sondare vin însă mereu cu argumente și chiar cu dovezi că au respectat metodele de cercetare științifică.
Sondajele aranjate nu vin direct de la partid
Un institut de sondare cu oarece renume nici nu ar putea să publice direct rezultatele sondajelor, venite de la partidul care le plătește, direct sau prin intermediar.
Aceste institute lucrează foarte mult cu personal contractual, persoane angajate pe termen determinat, pentru o scurtă perioadă, pentru realizarea sondajelor și a exit-poll-urilor. Nu este astfel posibil să-i determine pe toți acești oameni să ascundă o “manevră” pe față cu un partrid, mai ales că nici bani plătiți pentru munca lor nu sunt chiar mulți.
Prin urmare, institutele de sondare trebuie să organizeze lucrurile, în așa fel încât procesul de colectare și prelucarre al datelor să fie unul credibil și pentru cei care lucrează la elaborarea sondajelor.
Oficiul de Știri a reușit să afle, de la surse din institutele de sondare, dar și din partidele politice, metoda folosită pentru ca întreaga elaborare a unui sondaj privind opțiunile alegătorilor să pară corectă, încă de la faza realizării interviurilor.
Partidele politice care comandă sondajele sunt cele care vin și cu persoanele care urmează să fie intervievate.
Partidele politice se asigură că persoanele ce vor fi intervievate se declară votanți ai candidatului sau formațiunii politice pentru care se realizează de fapt sondajul.
Cei care intervievează primesc listele de repondenți, fără să știe că persoanele care urmează să fie sunate au fost selectate de partide.
Numărul viitorilor intervievați ce va fi oferit institutelor de sondare trebuie să fie suficient pentru a rezulta procentul vizat, pe care să-l prezinte apoi publicului.
De asemenea, intervievații aleși de partid trebuie să fie și din zone diferite, pentru a da credibilitatea necesară sondajului.
Astfel, inclusiv cei care vor realiza interviurile vor avea convingerea că sondajul este “pe bune”.
Această strategie de aranjare a sondajelor a fost folosită, din informațiile noastre, și în cazul alegerilor pentru Primăria Capitalei.
Așa s-a ajuns în situația în care candidatul Partidului Social Democrat (PSD), Daniel Băluță, era dat drept mare favorit la victorie, dar, în realitate, a încheiat competiția electorală abia pe poziția a treia.
Un sondaj doit de un partid nu presupune obligatoriu prezentarea victoriei celui care plătește, depinde strict de mesajul ce se dorește a fi transmis electoratului. Un sondaj plătit de PNL la INSCOP, de exemplu, îl dădea favorit pe Daniel Băluță, pentru a determina transferul votanților de dreapta către candidatul de pe poziția secundă, liberalul Ciprian Ciucu.
Pe același model, candidatul Uniunii Salvați România (USR), Cătălin Drulă, era prezentat ca fiind aproape de primul contracandidat clasat în fruntea preferințelor de moment ale electoratului, dar, a încheiat pe poziția a patra, la multe procente distanță de învingător.
Tot de astfel de sondaje s-a folosit și Nicușor Dan în campania pentru al doilea său mandat de primar general, prezentându-l pe Cristian – Popescu Piedone drept “un pericol iminent”, cu 40% în preferința electoratului, când, în realitate, Piedone a ajuns să opțină aproape de cinci ori mai puțin în alegeri.
Metoda folosită la sondajele ce pot fi ușor aranjate prin metoda prezentată anterior este CATI (Computer Asisted Telephone Interviewing), o tehnică de cercetare ce presupune intervievarea telefonică a repondenților, asistată de computer. Institutele de sondare susțin că metoda este rapidă și presupune costuri reduse, evident, invocând și eficiența acesteia.
