Pe 5 și 6 noiembrie, de la ora 19:00, bucureștenii și nu numai ei sunt invitați la un tur ghidat al unui teatru celebru din Capitală. O ocazie perfectă de a descoperi secrete din culise și nu numai atât.
Festivalul Ion Dacian va avea loc la Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian, de marți, 5 noiembrie până pe 30 noiembrie. Nu este vorba despre o clădire istorică, ba dimpotrivă, e o clădire nouă dar care are în spate istoria unui teatru celebru, cu tradiție.
Pe 7 noiembrie, tot de la ora 19:00 – are loc o expoziție retrospectivă a lui Teudoru-Teofil Doagă, unde fiecare piesă spune o poveste unică. Evenimentul va include și un scurt moment artistic, îmbinând vizualul cu performanța pentru o experiență și mai captivantă.
Pe 8 noiembrie, de la ora 19:00, se anunță seara de la Tango Passion, iar pe 9 noiembrie de la ora 14.00 va avea loc lansarea de carte Alexander Hausvater. În weekend, 9-10 noiembrie, sâmbătă bucureștenii pot vedea de la ora 18.00 musicalul Rebecca, iar duminică de la 19.00 Musical Evolution – un spectacol concert în premieră, o călătorie prin istoria evolutivă a musicalului, aducând pe scenă momente de neuitat din opere celebre.
Programul întregii luni se găsește pe site-ul Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”. Și, dacă nu știați, Teatrul de Operetă a primit numele unuia dintre cei mai importanți tenori români – Ion Dacian.
În probabilitatea că nu veți ajunge la turul ghidat, aflați acum de pe oficiuldestiri.ro, câteva povești despre acest teatru remarcabil din Micul Paris.
Secrete din culise: Cum a început opereta la români
În anii 1830, în principalele centre culturale din țară, viața artistică era dominată de vodevil (formă a teatrului muzical). Librete scrise de Vasile Alecsandri, Matei Millo, Costache Negruzzi sau Eugeniu Carada fuseseră transformate în vodeviluri devenite deja celebre. Compozitori precum Eduard Caudella, Alexandru Flechtenmacher, Johann Andreas Wachmann, Iacob Mureșianu au contribuit, prin creațiile lor, la familiarizarea publicului cu acest gen muzical, iar lucrări precum „Crai Nou” (1882, prima operetă românească), a lui Ciprian Porumbescu, sau așa-numitele „opere comice”, s-au numărat printre preferatele iubitorilor de muzică.
După unii muzicologi, momentul nașterii operetei românești este considerat a fi anul 1848, când lucrarea „Baba Hârca”, de Alexandru Flechtenmacher, un vodevil cu o latură muzicală neobișnuit de dezvoltată, s-a bucurat de mare succes, potrivit opereta.ro.
Secrete din culise sau destinul nomad al teatrului
De la începutul răspândirii operetei în România și până astăzi, „acest gen muzical a fost nevoit să pribegească și să își găsească spații de manifestare din loc în loc, cu stagiuni temporare și cvasipermanente în diverse clădiri bucureștene”, potrivit casedemuzicieni.ro. După succesele de la Alhambra, genul operetei a primit susținere din partea Teatrului Armatei, care, la secția de muzică din str. Uranus, a oferit reprezentații de operetă. În 1950 a fost înființat Teatrul de Stat de Operetă care a fost inaugurat cu premiera „Vânt de libertate” de Isaak Dunaevski.
Lucrări de referință aveau să contribuie, de asemenea, la creșterea calității artistice a producțiilor teatrului, așa cum au fost cele care alcătuiau repertoriul instituției în perioada în care se afla la conducere unul dintre cei mai importanți tenori pe care i-a avut opereta – Ion Dacian . Este cel al cărui nume se află, începând cu 1992, în titulatura teatrului: „Țara surâsului” de Franz Lehár (1965); „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez (1966); „Sânge vienez” de Johann Strauss (1967), „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán (1967) etc.
Până în anul 1986, când a fost dărâmată împreună cu multe alte clădiri din centrul istoric al capitalei, gazda Operetei a fost clădirea Teatrului „Regina Maria”. Apoi, instituția bucureșteană și-a primit spectatorii în Sala Mică a Teatrului Național. Din acel moment, dar mai ales după 1989, instituția a traversat o perioadă de căutări, într-un anumit fel „nomade”.
Festivalul Ion Dacian, prilej de a afla mai multe din culise
În 2001, Teatrul de Operetă avea să primească, prin Hotărâre de Guvern, titulatura de Teatru Național, stagiunea fiind marcată de premiera „Miss Virtute (Suzana)”, de Jean Gilbert, în regia Constanței Câmpeanu. În 2005, din cauza unui incendiu care a devastat bună parte din spațiile de spectacole, Teatrul a fost nevoit să-și desfășoare activitatea în alte spații, nu neapărat adecvate spectacolului muzical.
Unul dintre momentele importante a avut loc în 2009, când Teatrul a montat primul musical realizat de o instituție profesionistă de gen din România: musicalul „Romeo și Julieta” de Gérard Presgurvic.
În anul 2011, Teatrul Național a intrat într-un proces de reabilitare, ceea ce a determinat desfășurarea temporară a activității Operetei în cadrul unui amplu turneu național, în principalele orașe din țară. În paralel, pentru că o mutare urgentă a activității teatrului era necesară, a început construirea primului sediu dedicat exclusiv Teatrului de Operetă și Musical, care este, în același timp, și prima clădire pentru spectacole cu profil muzical construită în România după 1989.
Clădirea este una modernă, conceptul propus încadrând acest spațiu atât în situl construit al zonei, cât și în trendul arhitecturii contemporane practicată în Europa, și cuprinde mai multe spații dedicate desfășurării activităților artistice. Dar mai multe veți afla dacă veți participa la turul ghidat și, de ce nu, la întreg Festivalul Ion Dacian.
Citiți și: Beneficiile teatrului în dezvoltarea personală
