O călătorie interactivă în București, pe vechea stradă a Colței? Da, se poate, și deși sună complicat este cât se poate de simplu. Indiciu: are legătură cu Muzeul Municipiului București.
Muzeul Municipiului București anunță lansarea proiectului „Călătorie în orașul pictat – vechea stradă a Colței”, un demers cultural cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Acest proiect își propune să valorifice patrimoniul cultural al Bucureștiului prin digititalizarea și promovarea operelor de artă plastică din colecțiile muzeului, care ilustrează evoluția peisajului urban de-a lungul arterei nord-sud – vechea stradă a Colței.
Proiectul va include crearea unui website dedicat, unde operele de artă vor fi disponibile publicului larg, realizarea unei hărți interactive și organizarea unei expoziții la Palatul Suțu, parte din Muzeul Municipiului București. Expoziția va fi însoțită de un catalog detaliat și de o serie de ateliere destinate elevilor și studenților, menite să evidențieze transformările orașului ca parte a evoluției sale urbane. Acest demers se axează pe intersectarea mai multor domenii – istorie, artă plastică, arhitectură, antropologie culturală – și are ca scop evidențierea tranziției unei vechi străzi într-un bulevard modern.
În București: Cum a ajuns vechea stradă a Colței o arteră majoră
Proiectul răspunde nevoii de a înțelege evoluția urbanistică a Bucureștiului, concentrându-se pe artera nord-sud care include străzile Lascăr Catargiu, Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu și Ion C. Brătianu. Utilizând lucrările de artă plastică din patrimoniul muzeului, proiectul își propune să ofere publicului o imagine comparativă a peisajului urban de-a lungul timpului, completată de fotografii contemporane.
Metoda de lucru presupune contrapunerile vizuale între operele de artă și fotografii recente, aducând în prim-plan poveștile orașului prin intermediul unor reprezentative obiective arhitecturale și segmente stradale. Printre artiștii ale căror lucrări vor fi expuse se numără Jean Al. Steriadi, Marius Bunescu, Dumitru Ghiață, Henri Visconte și mulți alții. Aceștia au surprins Bucureștiul din diverse perspective, oferind o privire asupra transformării orașului de-a lungul secolelor.
Strada Colței, care își trage numele de la Spitalul și Școala Colței, construite de Mihail Cantacuzino între 1703 și 1707, a trecut prin numeroase transformări. De la o simplă uliță, strada a devenit o arteră majoră a orașului, cunoscută astăzi sub diferite denumiri, precum Lascăr Catargiu și Gheorghe Magheru.
Cine a construit Turnul Colței din București
Echipa proiectului este formată din specialiști dedicați, printre care se numără Cezar Petre Buiumaci (manager de proiect), Delia Bran și Nicoleta Bădilă (istorici de artă), Cristian Oprea (fotograf), Ștefan Beniamin Csampai (grafician) și Mihaela Alina Dobre (reprezentant financiar).
Partenerii MMB în acest proiect includ instituții de prestigiu precum Colegiul Național „Iulia Hașdeu”, Liceul Teoretic „Ady Endre”, Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc”, precum și Facultățile de Litere, Istorie și Geografie ale Universității din București.
„A fost o vreme când toată lumea, localnici, provinciali și chiar străini, știau două lucruri despre București: că Dâmbovița avea apa dulce și că Turnul Colței era podoaba orașului, cea mai înaltă clădire din întreaga Valahie”, potrivit bercenidepoveste.ro. Edificiul făcea parte „din ansamblul Mănăstirii Colțea, pe a cărui fundație îngropată sub carosabil trec astăzi zilnic mii de mașini”.
Turnul Colței a fost construit din porunca spătarului Mihai Cantacuzino, la 20 de metri de scările pridvorului Bisericii Colței (cel mai vechi edificiu bucureștean funcțional), între anii 1709-1714, servind la origine drept clopotniță cu ceasornic, dar și ca foișor de foc.
Ce a distrus în București cutremurul din 1802
Baza turnului Colței se asemăna cu stilul autohton al mănăstirilor fortificate, dar partea superioară avea ceva din suplețea arhitecturii germane și suedeze. De altfel, caracterul ușor heteroclit al construcției poate fi explicat prin ajutorul dat de soldații Regelui Suediei, Carol al XII-lea, adăpostiți de domnitorul Constantin Brâncoveanu după înfrângerea suferită în bătălia de la Poltava (Ucraina), din Marele Război al Nordului.
Cutremurul din 1802, care se estimează că a avut o magnitudine de 7,7 grade pe scara Richter, a rupt o porțiune din turnul Colței, iar clopotul ar fi căzut peste un vânzător care se afla atunci în gangul clopotniței. O însemnare dintr-un manuscris grecesc arăta întreaga dimensiune a grozăviei care se abătuse asupra construcției: „„La toate cutremurele s-a împotrivit, puțin păsându-i, dar acestuia a cedat, recunoscându-se învins, și-a înclinat vârful său ce a fost zidit mai de o sută de ani, cu toate că era voinic. Au căzut biserici vechi de două sute de ani și un paraclis mai de trei secole.
Primarul a aprobat distrugerea Turnului Colței
Partea superioară a fost reconstruită din lemn, iar turnul a mai putut fi utilizat o vreme doar ca foișor de foc, însă cutremurele din 1829 și 1838 l-au avariat și mai tare.
În anul 1888, în cadrul lucrărilor de modernizare a Bucureștiului, susținute de primarul Pake Protopopescu, ulița Colței- unde se afla Turnul Colței, a fost lărgită, devenind actualul Bulevard I.C. Brătianu. Atunci, în ciuda protestelor bucureștenilor și la cererea Eforiei Spitalelor Civile, aprobată de primar, Turnul Colței a fost dărâmat. Despre această decizie nefericită, Barbu Ștefănescu Delavrancea scria în ziarul Dimineața, din 31 august 1888:
„Turnul Colțea avea rădăcini istorice și estetice în capitala noastră. Aceste probleme au fost lămurite și este atât de adevărat, încât nu putea fi la primărie decât un colivar ordinar ca să nu simtă și să nu înțeleagă acest adevăr”.
Mai multe despre „misterele” acestui oraș, urât și iubit deopotrivă, veți afla la Muzeul Municipiului București.
Citiți și: Clădirea Bancorex de pe Victoriei se transformă. Cine „a luat” vestitul imobil
