Cum ne putem asigura că tehnologia rămâne un sprijin pentru oameni și natură? Răspunsul la această întrebare, și nu numai, poate fi aflat la Muzeul Național Tehnic „Dimitrie Leonida” din Capitală acolo unde va putea fi văzută o expoziție care explorează o relație tot mai complexă: cea denumită generic „om-mașină”.
În perioada 26 septembrie – 12 octombrie, Asociația Marginal este cea care invită publicul la expoziția Places of Care, ce abordează legătura dintre oameni și inovațiile tehnologice.
Lucrările expuse chestionează rolul inovațiilor în viața noastră de zi cu zi, și impactul lor asupra mediului și societății. Într-o lume în care tehnologia avansează rapid și pătrunde în toate dimensiunile existenței noastre, expoziția Places of Care aduce în discuție modul în care aceste evoluții rapide ne modelează realitatea.
Proiectul, cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național – AFCN, investighează nu doar impactul tehnologiei, ci și felul în care ne putem raporta la aceasta cu grijă și responsabilitate, înțelegând că interdependența noastră cu tehnologia implică un act de îngrijire reciprocă. În acest context, artiștii Antoni Rayzhekov (Austria/Bulgaria), Ioana Vreme Moser (Germania/România), Sabina Suru (România) și Mara Oglakci (România), alături de curatorul Andrei Tudose, au creat un spațiu artistic de reflecție profundă. Astfel, fiecare lucrare devine o invitație de a explora noi modalități de interacțiune cu tehnologia și de a reconsidera relațiile noastre cu „artefactele” care ne înconjoară.
Citiți și: Kate Middleton a urmat un tratament „pe ascuns”?

La Muzeul Tehnic: Spațiu de reflecție
„Places of Care creează un spațiu de reflecție asupra realităților noastre nou formate și încotro se îndreaptă ele. Deși de obicei avem tendința să ne imaginăm cum va arăta lumea noastră în viitor, proiectul ridică întrebări critice cu privire la modul în care vom interacționa și ne vom raporta atât la sistemele materiale cât și la cele digitale pe care le creăm și pe care le folosim”, este de părere Andrei Tudose, curator.
Acest proiect adresează întrebări esențiale despre rolul tehnologiei în viața noastră, într-o perioadă în care dispozitivele devin rapid depășite, iar impactul asupra mediului este din ce în ce mai evident. Expoziția nu se oprește doar la explorarea tehnologiei ca instrument, ci o tratează și ca pe o parte integrantă a ecosistemului nostru emoțional și ecologic. Dar să vorbim puțin despre artiștii implicați în proiect.
Mara Oglakci este o tânără artistă din București, care lucrează cu instalații, video și sunet. După ce a lucrat ca editor și designer de sunet pentru filme incluse în festivaluri precum CineMaIubit, Astra Film Festival, Art200, ea și-a terminat recent licența în Multimedia: sunet și montaj la UNATC. Lucrările ei au fost incluse în diverse expoziții de grup în locuri precum ARCUB, Atelierele Malmaison, Rezidența9. Participând la două proiecte care se desfășoară în zone îndepărtate ale României (SAH Residency & Euxine society workshop), ea a dezvoltat un interes puternic pentru relația tinerilor cu viitorul.
Dragoste profundă pentru obiecte și povești rătăcite și uitate, la Muzeul Tehnic
Ioana Vreme Moser este o artistă care lucrează cu sunet, electronică, cercetare speculativă și experimentare tactilă. În practica ei, ea folosește procese electronice brute pentru a obține diferite materialități ale sunetului. Ea plasează componente electronice în diferite contexte de interacțiune cu corpul ei, materiale organice, obiecte găsite sau stimuli de mediu. Din aceste ciocniri, sunetele sintetizate transmit narațiuni și observații personale despre istoria electronicelor, lanțurile de producție, deșeuri sau intersecții cu lumea naturală.
Antoni Rayzhekov este un artist media conceptual, cercetător și profesor, interesat de sunet, corp și formă ca sisteme interconectate care crează sens. Lucrează la intersecția dintre știință și artă, folosind sunet, arte vizuale, performance, artă computațională și utilizează date și teorii empirice.
Sabina Suru este o artistă postdigitală, având o dragoste profundă pentru obiecte, tehnologii și povești rătăcite și uitate. Practica ei e înrădăcinată în legătura dintre tehnologiile noi și cele vechi, dintre digital și analog, abordând problematici legate de mutația identității obiectuale, digitizare, memorie exografică și grijă pentru tehnologie, prin colaborări cu alți artiști sau cercetători din zona științifică și umanistă. Andrei Tudose e curator și manager cultural, co-fondator Marginal și VAGon. Dezvoltă proiecte la intersecția artă, știință și tehnologie, promovând schimbări societale pozitive. Cu o abordare transdisciplinară bazată pe marketing, sociologie și studii vizuale, facilitează explorarea artistică și discuțiile critice despre probleme contemporane.
Muzeul Tehnic, după modelul celui de la Munchen
Muzeul Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida”, situat în Parcul Carol I, Bucuresti, a fost fondat în anul 1909 de către inginerul Dimitrie Leonida, urmând modelul Muzeului Tehnic de la Munchen. Locaţia dispune de peste 6500 de exponate din domenii variate precum: istoria mecanicii, electricitate, magnetism, industria minieră şi petrolieră, căldură, telecomunicaţii, hidraulică. De asemenea, din domeniile: electrotehnică, maşini industriale, transporturi terestre, aeriene şi fizică atomică.
Ceea ce deosebeşte acest muzeu de altele cu acelaşi profil este caracterul său pronunţat didactic, fondatorul dorind să fie, dincolo de un spaţiu cultural, o şcoală a şcolilor, unde oricine să poată observa sau acţiona mecanisme ce ilustreaza legile stiinţei şi tehnologiei.
Oameni unicat: Cine a fost Dimitrie Leonida
Profesor inginer Dimitrie Leonida (1883-1965) a studiat la Universitatea Tehnică Regală de la Charlottenburg din Berlin, între 1903 și 1908. În anul IV de facultate a realizat primul proiect al metroului bucureștean.
După ce a făcut studiile, Dimitrie Leonida, s-a întors în țară, deși i s-a oferit postul de asistent universitar la celebra universitate. A fost angajat ca inginer electrotehnic la Primăria Capitalei, unde s-a ocupat de verificarea și racordarea la rețea a instalațiilor electrice. În toamna anului 1908 a înfiinţat Şcoala de Mecanici și Electricieni, cu profil de învățământ profesional tehnic dual. Aceasta este corespondentul, din zilele noastre, a unei forme alternative a învățământului profesional tehnic clasic. Şcolarizarea era de trei ani, iar cursurile se desfășurau seara, deoarece elevii și profesorii lucrau în timpul zilei.
Şcolarizarea dura trei ani, iar fondurile de întreţinere proveneau din subvenţiile pe care le dădeau chiar profesorii, potrivit independentaromana.ro. Dimitrie Leonida colecţiona aparate și mecanisme ieşite din uz, din diverse instalaţii industriale, pe care le repara cu ajutorul elevilor. Această colecţie personală, cât și fondul de carte şi fotografii, a stat la baza întemeierii Muzeului Naţional Tehnic Profesor Inginer Dimitrie Leonida. Conform sursei menționate, sediul muzeului a făcut parte din complexul expoziţional ridicat în 1906 și apoi a fost mutat în Parcul Carol în anul 1928. Inițial în unul dintre pavilioanele existente în parc, iar din 1935 în clădirea actuală, care purta denumirea de Pavilionul Industrial.