Începând de acum trei săptămâni am renunțat să mai calc pragul magazinelor Dedeman, pentru că de fiecare dată când ajung acolo mă simt umilit și batjocorit. Am să vă povestesc azi cum am fost umilit la Dedeman pentru că sunt bătrân, de către o vânzătoare pe numele ei Andreea, de la raionul de perdele și autocolante.
Dacă ești bătrân, nu ai ce căuta la Dedeman
Afirmația poate fi hazardată, dar, luând în considerație elementele pe care am să le expun mai jos, o să vă dați seama că am dreptate.
Miercuri, 10 septembrie, m-am decis să cumpăr 65 cm de autocolant, de care aveam nevoie în casă. La ora 20:20 m-am înființat la magazinul Dedeman de pe Prelungirea Ghencea, cel mai apropiat în acest moment de locuința mea. M-am dus, așa cum o fac încă de la deschiderea magazinului, de acum foarte mulți ani, direct la raionul cu perdele și autocolant.
Am ales ce-mi trebuia și am așteptat. Timpul trecea și nu venea nimeni. Am rugat pe cineva de acolo să mă ajute. Un domn a început să strige tare prin magazin: „Hai, fetelor! Hai, Andreea, că aveți clienți!” Au mai trecut 5 minute. Nimic. Stăteam cu autocolantul în mână, așteptând ca cineva să mi-l taie. Văzând că nu vine nimeni și că stau ca prostul în mijlocul târgului, m-am dus la informații și am rugat pe doamna de acolo să spună ca cineva să vină să mă ajute.
Am mai stat încă cinci minute, deci în total vreo 15. După 15 de minute a apărut o doamnă care, cu tupeu, mi-a spus:
– „Ce, v-ați dus la informații să mă reclamați? Eram în depozit la marfă”
De parcă eu aș fi fost obligat, în calitatea mea de cumpărător, să aștept ca doamna să își termine treaba și, de-abia după aceea, cu umilință, să-mi cer scuze când îndrăznesc să cumpăr de la Dedeman.
I-am spus, e adevărat, pe un ton ridicat, așa cum vorbesc eu de obicei, că e normal ca cei care cumpără să aibă întâietate.
– „Ce țipați așa la mine?”, mi-a răspuns iritată doamna.
– I-am spus: „Nu țip, așa vorbesc eu, e defect profesional.”
– „Nu mai țipați așa la mine!”
– „V-am explicat o dată că e defect profesional și că nu țip!”
A făcut o pauză de câteva secunde, după care mi-a aruncat în față:
– „Și mai ești și bătrân”
În momentul ăla am amuțit. Între timp, un domn, probabil supervizor sau ceva de genul ăsta, s-a așezat pe scaun, uitându-se la mine. Nu a intervenit, nu a comentat, pur și simplu s-a uitat.
Doamna a început să scoată venin pe gură:
– „Ce, credeți că eu sunt servitoarea voastră? Nu mă calcă nimeni în picioare!”
De parcă eu i-aș fi cerut altceva decât să își facă datoria. Am întrebat-o dacă are ceva cu bătrânii și dacă e cumva un defect faptul că sunt bătrân și îndrăznesc să le tulbur liniștea comercială. S-a strâmbat a scârbă și sfidare.
I-am spus că îi fac plângere penală pentru discriminare și că faptul că sunt bătrân nu înseamnă că trebuie să mă trateze în halul ăsta. S-a uitat la mine și a tăcut o perioadă de vreme, după care a început din nou că “pe ea n-o calcă nimeni în picioare, că ce e aia și așa mai departe”.
Am plecat cu autocolantul în mână, fierbând de nervi. La informații am rugat să vină un șef de tură sau cineva care să-mi explice ce se întâmplă. A apărut un domn. I-am spus ce s-a întâmplat și am spus că intenționez să-i fac o plângere penală doamnei pentru discriminare, așa că doresc să îmi dea datele.
Domnul mi-a răspuns extrem de politicos și cu o scârbă olimpiană că nu poate să-mi dea niciodată referitor la doamna și că, dacă vreau să fac o plângere e problema mea cum fac rost de date.
Am dat din mână, a lehamite.
Alta tot despre nesimțire și tot la Dedeman
Acum vreo câteva luni, la Dedeman Valea Cascadelor, doi angajați de la raionul unelte discutau niște probleme de serviciu. Am îndrăznit să-l întreb pe unul dintre ei unde pot găsi niște șuruburi mai ciudate. Mi-a zis:
– „Aveți răbdare să termin ce am de discutat.”
Am stat cinci minute, zece minute… Cei doi nu mai terminau discuția, care ușurel alunecase spre alte subiecte decât cele de serviciu. Am îndrăznit din nou să-l întreb pe domnul. A răspuns tăios:
– „V-am spus să așteptați!”
Am plecat boscorodind în gând. M-am dus la Leroy Merlin, chiar dacă e ceva mai departe, și mi-am cumpărat cele necesare.
Și, ca să vedeți cu cât dispreț își tratează clienții cei de la Dedeman, am să vă relatez o altă întâmplare.
Un prieten de-al meu a vrut să-și cumpere o canapea. S-a dus la serviciul de livrări și a întrebat care este procedura.
– „La ce etaj stați?”
– „La 6.”
– „V-o lăsăm în fața scării.”
– „Cum adică?”
– „Da, cum auziți: v-o lăsăm în fața scării și vă privește cum o transportați până sus.”
– „Și dacă vreau să o duc până sus?”, a întrebat prietenul meu.
– „Vă costă 8 milioane lei vechi (800 lei noi), un pic mai puțin decât costă canapeaua.”
– „Păi am lift și canapeaua încape în lift, desfăcută e adevărat, dar încape.”
– „Nu ne interesează că aveți lift. Noi calculăm la etaj pe scari.”
Și cu asta discuția s-a încheiat.
Acum haideți să vedem ce scrie pe site-ul celor de la Dedeman, apropo de transport:
„Conducătorul autovehiculului ajută la descărcarea produselor din mașină, însă nu și la manipularea lor în vecinătate. De aceea, îți recomandăm să te asiguri că ai persoane care să te ajute la descărcarea și transportarea produselor de la mașina Dedeman până în casă/curte/apartament.”
Și dacă ai 70 de ani și nu ai pe nimeni care să te ajute, să zicem la etajul 5, 6, 7, frigiderul pe care l-ai cumpărat de la Dedeman… dai mărunt din buze sau plătești 100 RON pe etaj celor care binevoiesc să-ți transporte produsul până în casă. Și dacă nu știi când vine transportul? Cel mai simplu e să te lipsești de produsele Dedeman și apelezi la cei care își fac reclamă cu „Livrăm produsul cu doi oameni până la ușa casei tale”.
Așa că, dacă vrei să-ți faci cumpărăturile la Dedeman, gândește-te de trei-patru ori și la cum poți fi umilit, cât timp pierzi, cu câtă arogantă ești tratat și cum ești jecmănit la transport. Dar mai ales gândește-te că sunt magazine cu prețuri mult mai mici și cu servicii mult mai bune.
Nu întâmplător Dedeman a ajuns unde este. Cu prețuri mari, mult tupeu, (“dedicat planurilor tale”) și servicii proaste. Și toate astea dintr-un dispreț imperial față de cumpărători, pentru că vânzătorilor de acolo și personalului nu li se întâmplă nimic. Decât, cel mult, sunt puși în discuția colectivului iar pe ei doar fix la bască de asta. Șefii de la Dedeman încurajează atitudinea asta de superstaruri în ale bricolajului pe care o au vânzătorii de la Dedeman aproape în totalitate. Dacă nu știi ce diluant trebuie să folosești, de exemplu, pentru vopseaua alchidică se uită la tine ca la prostul satului și îți recomandă ce e mai scump, nu ce e mai bun, pentru că așa au fost învățați. Să vândă întâi produsele cele mai scumpe ca să facă profit cât mai mare. Nu contează că ele sunt mai proaste decât altele similare la un preț mai mic. Bagă bine în cap. Dedeman nu este singura rețea de bricolaj din România, așa că mai gândește-te dacă cumperi de acolo eu am decis și am scris la început. Hai, pa!
