Cum a fost transformat Crăciunul într-o sărbătoare păgână

A doua sărbătoare ca importanță după renașterea simbolică de Paște, Crăciunul, face parte din ciclul mistic al existenței. Filozofia occidentală a abundenței justifică cum a fost transformat Crăciunul într-o sărbătoare păgână, descărcată religios și spiritual, golind de sens sărbătoarea Nașterii Domnului.

Rădăcinile istorice și religioase ale Crăciunului

Pentru babele bigote care umblă cu disperare prin magazine și se duc la biserică doar ca să aibă conștiința împăcată că au făcut-o și pe asta, sărbătorile de iarnă, sunt un prilej de mirare perpetuă. Dacă le spui că Nașterea Domnului își are originile în sărbători păgâne, se uită la tine de parcă le-ai fi înjurat pisica de mamă. Cu toate acestea, istoriile mitologice păgâne sunt cele mai importante rădăcini ale sărbătorii Crăciunului.

Prima este mitul coborârii, așa cum este prezentat de Mircea Eliade în „Mitul eternei reîntoarceri” (titlul original: Le Mythe de l’éternel retour), în care sunt analizate legăturile dintre ciclicitatea universului și manifestările sale. Nașterea Domnului este o sărbătoare păgână despre germinație și despre triumful vieții împotriva morții, triumful material, pentru că cel spiritual este reflectat de sărbătoarea Sfintelor Paști.

Mitul Demetrei sau al Persefonei, care este numele ei inițial în mitologia greacă, care petrece șase luni în regatul subteran al lui Hades și șase luni la suprafața pământului, este una dintre aceste rădăcini. Nu o să stau acum să fac prea multe legături, pentru că subiectul nostru este altul.

Crăciunul este despre Nașterea Domnului, despre speranță, comunitate, toleranță și bucurie. Toate aceste percepții au fost sublimate și ambalate subtil, de la imaginea uneori idilică a pruncului născut în iesle și încălzit de respirația animalelor domestice, vegheat în trup și spirit de cei trei magi cu stele din sclipici și o iesle de zici că i cameră la Versailles, până la un boșorog gras, îmbrăcat cu o tunică, pantaloni roșii și căciulă cu moț, care umblă cu sania și dă daruri copiilor. Eu mă întreb cu disperare de ani buni cum încape dihania asta supraponderală pe coș să aducă daruri? Dacă stai la bloc, pe unde vine pe țeava de la calorifer? Distanța între mitul creștin și cel urban este mare. Un alt simbol al sărbătorii nașterii Domnului este bradul, care a fost adoptat tacit de către creștini el nefiind prezent în discursul mitologic original.

Simbolul bradului pleacă de la semnul mistic al nemuririi, fiind unul dintre puținii copaci cu frunzele veșnic verzi, el simbolizând triumful vieții. În mitologia urbană, în care Moș Crăciun l-a înlocuit pe Pruncul Iisus, bradul s-a transformat într-un agent de marketing. El trebuie să fie impresionant opulent cu globuri cât mai mari și încărcați cu cât mai multe zorzoane. În el se agață nu numai globurile, ci și cadourile. (Sau dacă sunt mai voluminoase se pun sub brad)

Cadourile au devenit cea mai importantă componentă a Crăciunului

Cadourile cât mai multe, cât mai consistente au devenit cea mai importantă componentă a sărbătorilor de iarnă. Toată lumea aleargă după cadouri cât mai scumpe, cât mai sofisticate. În paradigma actuală, partea materială este mai importantă decât semnificația mistică a sărbătorii.

O altă componentă denaturată de marketing este masa de Crăciun. Dacă masa tradițională a creștinilor, în ultimele sute de ani pe teritoriul României, includea produse din porc, cozonac făcut în casă și vin tot de casă, la care se adăuga țuica de prună făcută în toamnă, în comunitățile urbane Crăciunul, ca sărbătoare a familiei, a fost profund denaturat. Au apărut whisky-ul, coniacul franțuzesc, șampania, icrele negre, opulența de tot felul, cozonacul făcut cu zeci de ouă care îți face ficatul praf și multe altele care nu mai au legătură decât tangențial cu Sfânta Sărbătoare a Nașterii Domnului.

În orice gospodărie e o tragedie dacă nu pui pe masă un lighean de friptură, două ligheane de cartofi prăjiți, 500 m de cârnați, un cazan de sarmale, cinci sticle de whisky, două sticle de coniac, trei sticle de pălincă și șase sticle de lichior, să fie masa bogată. Românii strâng cureaua un an, însă ,”își dau în petic” de sărbători și în concediu, pentru că, „decât de 100 de ani cioară, mai bine o dată privighetoare”, conform proverbului.

Masa de Crăciun este o umflare de mușchi financiari, speculată perfect de vânzători, indiferent că vorbim de țăranii din piață, care ridică prețurile până la cer și speră ca din banii încasați în perioada premergătoare Crăciunului să-și cumpere elicopter, sau de marii retaileri, care rămân cu marfă nevândută. De aceea, în luna ianuarie încep reducerile. Practic, ce nu s-a vândut de Crăciun și până la Revelion se reduce până aproape de 80% în luna ianuarie și de multe ori și februarie. Vorbim de mâncare, îmbrăcăminte și încălțăminte.

Hai să n-o mai lungim, că te țin până mâine tot așa. În concluzie; dacă vrei să simți cu adevărat frumusețea Crăciunului, du-te, frate, în noaptea de Ajun la biserică, ascultă colinde, închină-te la icoane, cântă cu familia cântece tradiționale și pune pe masă doar atât cât poți mânca la un prânz. Pentru că cel mai de preț dar pe care ni l-a dat Dumnezeu este dragostea față de aproape și modestia. Hai, pa!