Stațiunea de Cercetare de la Dăbuleni se laudă cu o nouă „vedetă”. Pepenii sunt deja fumați, dacă e să ne referim strict la zonă, iar acum curmalul chinezesc se pare că va face furori.
Stațiunea de cercetare de la Dăbuleni nu e la prima încercare de acest fel. După cartoful dulce, care se găsește acum pe tarabele piețelor din Craiova, inginerii stațiunii au un nou pariu, potrivit TVR: curmalul chinezesc.
Cultura a fost plantată pe aproape două hectare, iar rezultatele sunt surprinzătoare, potrivit cercetătorilor. Plantația de curmal chinezesc sau Ziziphus jujuba prezintă numeroase avantaje pentru cultivarea pe solul nisipos. Pe lângă producția bună și bogată în nutrienți, arbustul nu are nevoie de multă apă. Mai mulți legumicultori din zonă sunt interesați deja de această cultură, conform aceleiași surse. Cercetătorii de la Dăbuleni le-au împărtășit deja localnicilor rețete de prăjituri și alte modalități de consum ale curmalelor chinezești. Un arbust de curmal de la Staţiunea de Cercetare din Dăbuleni costă între 30 și 60 de lei, în funcție de stadiul de dezvoltare.
Cu alte cuvinte acest curmal s-a adaptat foarte bine solurilor nisipoase din sudul Olteniei. Și ca să fie totul clar, iată întreaga denumire a acestui hub științific: Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni. Dacă e să citim printre rânduri, ne dăm seama cam ce ne așteaptă din punct de vedere al climei în viitor: zone aproape deșertice în România, plante tropicale care deja se adaptează la noi, legume și fructe exotice la fel ș.a. Mai rămâne să apară un ocean…
Curmalul chinezesc face jujube de Dăbuleni
Că avem de-a face cu o Sahara a Olteniei spun chiar cercetătorii, pe Facebook: „A face nisipurile să rodească este misiunea cercetătorilor de la Stațiunea Dăbuleni. Fasolița, arahidele, cartoful dulce, pepenele verde, curmalul chinezesc sunt doar o parte din colecția de specii de plante recomandate pentru a fi cultivate în zona supranumită Sahara Olteniei”.
Cercetătorii de la stațiunea cu pricina aduc vorba despre climă și în postarea de pe Facebook, legată de jujubele de Dăbuleni sau curmalele chinezești! „Ziziphus jujuba, specie pomicolă mai puțin cunoscută în România, a fost aclimatizată cu succes pe solurile nisipoase, slab fertile, dovedind o toleranță deosebită la secetă și arșiță și un potențial productiv ridicat.
Efecte benefice asupra pielii
Originar din China, curmalul chinezesc este un arbore cu frunze căzătoare, care creşte până la 5- 10 metrii cu 3-7 metri într-un ritm rapid. Planta este autofertilă şi majoritatea soiurilor au spini. Fructele foarte dulci sunt de mărimea unor prune mici.
Când sunt coapte, coaja lor este netedă şi strălucitoate ca lemnul de mahon iar pulpa se aseamănă cu pulpa unui măr dulce. Dacă fructul e lăsat să se coacă mai mult timp, coaja începe să se încreţească în timp ce fructul pierde apă, şi pulpa se schimbă de la un verde deschis la bej. Și devine spongios, punct în care îşi îndeplineşte numele de „curmal chinezesc”. Fructele se coc vara târziu sau toamna timpuriu, potrivit plantemania.ro.
Este folosit ca diuretic sau ca adjuvant în tratarea ulcerelor, gastritelor, dar și a unor tipuri de cancer. Consumul are efecte benefice asupra pielii, îmbunătățește creșterea părului și reduce febra. Poate contribui la arderea grăsimilor, la tratarea diferilor tipuri de anemie, crește pofta de mâncare și este de mare ajutor în tratarea unor probleme legate de starea de agitație și nervozitate.
Seceta nu deranjează curmalul chinezesc
Totodată, îmbunătățește funcția hepatică și acționează ca expectorant în afecțiuni respiratorii, precum bronșita. După cum notează agromedia.md, consumul acestor fructe nu este recomandat diabeticilor fără avizul medicului.
Curmalul chinezesc suportă foarte bine temperaturile scăzute, inclusiv minime care coboară la -24 – 30 de grade Celsius. Unele subspecii au nevoie, însă, de toamne târzii, călduroase, pentru ca fructele să se poată coace complet. Are o rezistență destul de mare atât la boli, cât și la dăunători. Poate fi afectat, totuși, de cancerul bacterian, de antracnoză, de putregaiul cenușiu și de rugină. Cei mai importanți dăunători sunt muștele Carpomya și Carpomya incompleta, Ceratis capitata – o muscă de fructe mediteraneană și molia orientală a fructelor de piersic.
Este o specie cu temperament de lumină, după cum mai evidențiază sursa menționată, ceea ce înseamnă că se simte foarte bine în spații bine luminate. În fapt, acest arbore se simte bine în soluri fertile, luto-nisipoase, aerate, bine drenate, însă se adaptează și solurilor alcaline, saraturate. Se simte cel mai bine într-un sol cu un pH cuprins între 5,5-8,5. Și, cel mai important, este o plantă care tolerează seceta…
Citiți și: Ce sunt poluanţii eterni care atacă fructele şi legumele din Europa
