Pe scena teatrului Nottara, la Sala George Constantin, am asistat la unul dintre cele mai frumoase spectacole pe care le-am văzut în ultimul timp. Patru actori tineri, multe instrumente muzicale, unele dintre ele de mult timp uitate și necunoscute publicului obișnuit, o regizoare și ea tânără au reușit timp de o oră și ceva să ne facă să uităm unde ne aflăm și să avem senzația că suntem nu spectatori, ci tovarăși de drum ai lui Ulise în călătoria lui spre casă.
Avându-l ca sursă de inspirație ”Odiseia” lui Homer, dar aducând povestea în zilele noastre, echipa Asociației Par Coeur propune o spunere spectaculoasă și muzicală a Odiseei, povestea care a dat numele tuturor aventurilor cu rătăciri prin lume a lui Ulise. Așa s-a născut albumul „Așteptându-l pe Ulise”.
Membrii echipei din spatele conceptului „Așteptându-l pe Ulise” și-au propus să aducă în fața publicului povestea lui Odiseu, cel mai isteț erou grec din Războiul Troian, cel responsabil pentru Calul Troian, cel cunoscut și ca Ulise, a cărui călătorie înspre casa și familia sa din Ithaca a durat încă pe atât cât celebrul război.
Capcana tragediei se cască la fiecare colț pe parcursul primei și celei mai faimoase odisei, iar Ulise merge mereu pe muchia hybris-ului fatal, reușind totuși, fie prin istețimea sa legendară, fie cu ajutorul unora dintre zei și în pofida altora, să-și croiască drum, cu chiu cu vai, spre soția sa Penelopa și spre fiul Telemac.
Aceasta este povestea pe care Sebastian Marina (Ulise), Cristina Juncu (Penelopa și toate celelalte personaje feminine), Eliza Păuna (Athena, zeița înțelepciunii) și Alexandros Raptis (Poseidon, zeul mării) o spun cu mult talent, dar și cu foarte mult umor și candoare, în colecția de piese din „Așteptându-l pe Ulise”, care se constituie, aflăm, în scheletul unui spectacol de teatru-concert pe care echipa dorește să-l realizeze în întregime, în lunile următoare.
Până atunci, cei amintiți au reușit să aducă acum pe scenă un spectacol concert cu tușe teatrale, cu ecouri de musical de Broadway. În care replica fiecărui actor, în ordinea rostirii, este însoțită muzical de câte o melodie interpretată de altul la cele mai diverse instrumente. Iar combinația versurilor – minunat construite de către Cristina Juncu, textier și compozitor – cu melodia, tandru ironică, bine rostită în ritmul muzicii, creează emoții din cele mai plăcute.
Ieși din sală cu regretul că l-ai așteptat prea puțin pe Ulise! Că ai fi dorit ca a lui călătorie să mai dureze puțin, convins fiind că Penelopa l-ar fi așteptat oricât. La fel ca tine, spectator, de altfel!
Le urez autorilor acestui spectacol care, din păcate, nu aparține unui teatru ci se joacă acolo unde găsesc găzduire, la cât mai multe reprezentații! Spre bucuria spectatorilor.
