Criza datoriilor suverane a izbucnit în 2010 în țările din zona euro, ca o consecință a problemelor aduse de mare criză financiară internațională din 2008, și a silit Banca Centrală Europeană să adopte măsuri monetare neconvenționale pentru a sprijini statele cu probleme. Azi, când BCE nu mai poate susține țările cu datorii supra-dimensionate, consecințele ar putea fi de amploare pentru unele state importante din zona euro.
Criza datoriilor suverane, stinsă de BCE
Criza datoriilor suverane a fost tratată de BCE prin politica de a cumpăra datoriile statelor din zona euro.
În plină criză a zonei euro, cu o economie în stagnare și cu un risc foarte mare de apariție a deflației, BCE a încercat în 2015 cu disperare să revigoreze activitatea economică, pe fondul dobânzilor care deja se aflau pe teritoriu negativ.
BCE a decis atunci să folosească un alt instrument: A început să cumpere datoriile statelor europene.
Intervenind direct pe piețe, a făcut ca ratele dobânzilor de împrumut să fie și mai mici. Această abatere majoră de la politicile monetare clasice a declanșat o furtună în interiorul Consiliului Guvernatorilor BCE, provocând furia guvernatorului german.
Dar președintele de la acea vreme, Mario Draghi, și-a impus voința, iar BCE a devenit un jucător major pe piețele de obligațiuni.
Când a venit pandemia de Covid-19, succesoarea lui Draghi, Christine Lagarde, și-a dublat activitatea în această direcție. Atât de mult încât BCE a devenit – de departe – principalul cumpărător de obligațiuni europene.
Din 2015 până în 2022, instituția a cumpărat datorie de aproape 5,2 trilioane de euro. La apogeul acestei politici, deținea jumătate din datoria țărilor din zona euro, scrie Le Monde.
Criza datoriilor suverane, la mâna investitorilor privați
Pentru prima dată într-un deceniu, Banca Centrală Europeană a încetat să cumpere datoria țărilor europene, începând cu data de 1 ianuarie 2025.
Banca Centrală Europeană finalizează astfel procesul de reducere a bilanțului propriu, supra-dimensionat în urma politicilor legate de relaxarea cantitativă, prin care a injectat în anii pre-pandemici, dar și în timpul pandemiei de coronavirus sume uriașe de bani în piață, pentru susținerea financiară a zonei euro.
În locul suportului financiar acordat de BCE, țările îndatorate din zona euro trebuie să se îndrepte acum către investitorii privați, care să le cumpere obligațiunile de stat și astfel să poată fi rostogolite datoriile publice.
Doar că investitorii privați vor trebui să vină cu o sumă record pentru a compensa golul lăsat în piață de BCE, și se mai pune și problema dobânzilor la care aceștia vor acorda împrumuturile, incomparabil mai mari cu cele la care țările erau finanțate de instituția condusă de Christine Lagarde.
Este pentru prima dată într-un deceniu când BCE pune capăt intervențiilor pe piețele financiare, noile politici monetare punând mari presiuni asupra datoriei unor țări precum Grecia, Italia, Franța și Belgia.
La jumătatea anului trecut, cele mai mari datorii suverane din zona euro, prin raportare la PIB, puteau fi întânite în Grecia (163,6%), Italia (137%), Franța (112,2%), Belgia (108%), Spania (105,3%) și Portugalia (100,6%), potrivit Eurostat.
Franța se confruntă însă cu o situație aparte, cu o criză politică majoră și un deficit bugetar scăpat de sub control.
BCE schimbă foaia

Inflația istorică apărută începând cu 2022 în zona euro a determinat însă BCE să ia măsuri de contracarare, ce au constat în creșterea dobânzilor și înăsprirea politicilor monetare, inclusiv restrângerea bilanțului instituției.
Retragerea BCE de pe piața obligațiunilor a adăugat în jur de 0,7% la ratele dobânzilor în zona euro, care se află în acest moment în creștere.
George Cole, economist la banca americană Goldman Sachs, atrage atenția că pentru Franța, care se împrumută în prezent la 3,4% dobândă pentru obligațiuni pe zece ani și ale cărei marje bugetare sunt deosebit de limitate, acest lucru este departe de a fi neglijabil, fiind suficient pentru a adăuga ceva mai mult de 2 miliarde de euro în dobândă doar pentru împrumuturile planificate de guvernul francez în 2025.
Analiștii financiari atrag atenția că Franța s-a putea confrunta anul acesta cu mari probleme în finanțarea datoriei publice. Nici alte țări cu dezechilibre majore, precum Grecia și Italia, nu se simt mai confortabil, în noile condiții determinate de retragerea BCE de pe piața obligațiunilor.
Plasa de siguranță așteaptă încă să fie întinsă
Chiar și Banca Centrală Europeană a admis posibilitatea ca Franța să aibă probleme în a-și finanța datoria publică.
Pentru a preveni acest lucru, BCE a creat în 2022 ”Instrumentul de Protecție a Transmisiei” (Transmission Protection Instrument – TPI), pentru asigurarea unei finanțări la dobânzi mici pentru Franța și a preîntâmpina ca problemele financiare ale Parisului să devină contagioase în zona euro, scrie Politico.
Condițiile pentru această finanțare nu au fost însă stabilite deocamdată și BCE nu și-a manifestat încă disponibilitatea de a cumpăra obligațiuni franceze.
Banca centrală a declarat că va folosi TPI ”pentru a contracara dinamica nejustificată și dezordonată a pieței”.
Până acum, dinamica pieței nu a fost nici nejustificată, nici dezordonată, dar dobânzile pentru titlurile de stat ale Franței au crescut brusc în iunie, când președintele Emmanuel Macron a pierdut controlul asupra parlamentului Franței.
BCE este însă acum prinsă ca într-o menghină de activitatea economică anemică din zona euro și riscul ca inflația să ia din nou amploare, prin urmare este greu de anticipat dacă și când va mai interveni în criza datoriilor suverane.
Citiți și: Taxarea marilor companii, soluția găsită de guvernul francez pentru a echilibra bugetul de stat