Crin Antonescu, a prezentat public declarația pe care a dat-o în fața Securității în anul 1988, privind o conversație cu un prieten din copilărie, Ștefan Costache, implicat într-o tentativă de plecare din România comunistă. Antonescu a precizat că a cerut copia oficială a documentului de la CNSAS imediat ce a aflat despre existența sa și că instituția i-a răspuns cu maximă promptitudine, punându-i la dispoziție documentul original.
Crin Antonescu: „Este firesc ca publicul să cunoască adevărul, mai ales când e vorba de un candidat la președinție”
Fostul lider liberal a explicat că, în ciuda sensibilității subiectului, transparența față de opinia publică este esențială, mai ales în cazul unei figuri publice.
„Vreau să precizez că nu găsesc nimic nepotrivit în interesul presei. Mi se pare legitimă această curiozitate, această dorință a publicului de a cunoaște ce este într-o declarație dată la Securitate de un candidat la președinție. E o întrebare firească. Tocmai de aceea am cerut personal CNSAS o copie a documentului, pentru a-l face public.” a spus Crin Antonescu.
Ce conține declarația lui Crin Antonescu către Securitate în 1988?
Declarația făcută în anul 1988 conține relatarea unei discuții personale cu prietenul său, Ștefan Costache, inginer la întreprinderea comunală Tulcea, despre o tentativă de plecare din România prin Bulgaria, fără viză.
„Și în prezent ne aflăm în relația amicală, iar în toamna anului 1987, după ce Costache Ștefan s-a reîntors dintr-o excursie în Bulgaria, mi-a relatat următoarele: aflat către sfârșitul perioadei de excursie la Sofia, a încercat să întreprindă o călătorie la Viena, pe calea aerului, fără a deține viza necesară pe pașaport. A fost reținut de autoritățile bulgare, apoi trimis în România, escortat de miliție, cercetat, dar fără presiuni fizice sau psihice.”
Antonescu notează în document că prietenul său a fost reținut două-trei zile, inițial declarând că intenționa doar o „plimbare” la Viena, dar ulterior a recunoscut că probabil nu s-ar mai fi întors în țară. Aceste afirmații erau transmise „la nivel de relatare”, fără caracter denunțător sau interpretativ.
CNSAS: Antonescu nu a fost colaborator al Securității
Crin Antonescu a prezentat în paralel și decizia oficială emisă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), care atestă în mod explicit că: „Nu există nicio dovadă de colaborare cu Securitatea și niciun element de implicare în activități de poliție politică.”
Documentul CNSAS a fost votat în unanimitate de membrii colegiului și exclude orice urmă de colaborare formală sau informală cu structurile represive ale regimului comunist.
România în 1988, represiune și fuga din țară
În anul 1988, România era una dintre cele mai închise dictaturi din blocul est-european. Fuga din țară era considerată infracțiune gravă, iar tentativa de a trece granițele ilegale (chiar și prin „călătorii turistice”) era sancționată dur. Orice conversație despre „evadarea” din sistem putea atrage atenția Securității, iar cetățenii erau adesea chemați să dea „declarații informative”.
În acest context, faptul că o asemenea discuție a fost raportată (cel mai probabil după monitorizare sau pe baza dosarului deschis lui Costache) nu echivalează cu colaborare, așa cum confirmă și CNSAS.
De ce contează această clarificare?
Într-un climat electoral tensionat și cu numeroase antecedente în care oameni politici au fost acuzați de colaborare cu Securitatea, gestul lui Crin Antonescu de a anticipa subiectul, de a cere el însuși documentul și de a-l publica integral este considerat o mișcare de transparență și integritate.
„Într-o societate democratică, adevărul trebuie spus, indiferent dacă e inconfortabil sau nu. Mai bine lămurești public ceea ce s-a întâmplat cu 35 de ani în urmă, decât să te lași prizonierul interpretărilor”, a transmis un apropiat al lui Crin Antonescu.
Crin Antonescu demonstrează, prin acest gest rar în politica românească, că transparența personală și curajul de a clarifica faptele trecutului sunt esențiale într-o democrație matură. Publicarea declarației date în 1988, împreună cu decizia CNSAS care îl exonerează de orice acuzație de colaborare cu Securitatea, arată că adevărul poate fi spus deschis, fără teamă, chiar și în fața unei teme delicate.
Într-o țară în care trecutul comunist al elitelor încă provoacă suspiciune, Antonescu a ales să răspundă prin fapte, documente și asumar, un model care, poate, ar merita urmat și de alți politicieni români.
