În fiecare an, în preajma sărbătorilor, revin discuțiile despre viața în timpul regimului Ceaușescu, adesea însoțite de nostalgii selective. În acest context, istoricul Lavinia Betea a intervenit public pentru a clarifica cum era, în realitate, trăită ziua de Crăciun în România comunistă, dincolo de mituri și idealizări.
Invitată într-o emisiune televizată, Lavinia Betea a vorbit despre statutul oficial al zilei de 25 decembrie în timpul regimului Ceaușescu și despre felul în care sărbătoarea era practic golită de conținut religios și familial.
Ceaușescu și Crăciunul: 25 decembrie, o zi obișnuită de muncă
Potrivit istoricului, una dintre cele mai puțin cunoscute realități ale perioadei comuniste este faptul că ziua de Crăciun nu era recunoscută oficial ca sărbătoare.
„Puțină lume se gândește că, de fapt, ziua de Crăciun era zi obișnuită de muncă. Acest lucru nu se știe”, a afirmat Lavinia Betea.
În România lui Ceaușescu, calendarul muncii includea inclusiv zilele de sâmbătă, iar 25 decembrie nu beneficia de niciun statut special. Chiar dacă activitatea efectivă era uneori redusă, prezența la serviciu rămânea obligatorie.
„Nu se lucra, de fapt, dar prezența era obligatorie”, a explicat istoricul, citat de capital.ro.
Masa de Crăciun dispăruse în timpul lui Ceaușescu
Un alt mit frecvent invocat în discursul nostalgic este cel al „mesei tradiționale de Crăciun” din perioada comunistă. Lavinia Betea contrazice frontal această imagine.
„Am fost deseori întrebată cum era masa tradițională de Crăciun în anii comunismului. Păi, nu era nicio masă de Crăciun în anii comunismului”, a declarat istoricul.
În condițiile în care majoritatea adulților erau la muncă, iar aprovizionarea era sever limitată, mesele festive erau, în realitate, inexistente pentru cea mai mare parte a populației. Excepțiile, spune Betea, îi vizau în special pe vârstnici sau pe cei care reușeau să evite controlul autorităților.
Controlul social și frica din spațiul privat
Controlul exercitat de regimul Ceaușescu nu se oprea la poarta fabricii. Potrivit istoricului, chiar și în interiorul locuinței, oamenii își reglau comportamentul pentru a nu ieși din tiparele acceptate.
„Chiar și acasă, oamenii nu se puteau bucura pe deplin de Crăciun. Aveau grijă să respecte regulile și să nu atragă atenția autorităților”, a explicat Lavinia Betea.
Istoricul a amintit și un episod semnificativ din 1968, când studenți care au încercat să colinde în stradă au fost rapid sancționați, moment care a consolidat atitudinea represivă a statului față de manifestările religioase și tradiționale.
În opinia Laviniei Betea, adevărata revenire a Crăciunului ca sărbătoare de familie și identitate culturală s-a produs abia după prăbușirea regimului Ceaușescu.
„Este important să înțelegem contextul istoric și să vedem cât de mult s-a schimbat viața oamenilor în ultimele decenii. Crăciunul a redevenit o sărbătoare a familiei și a tradițiilor”, a concluzionat istoricul.
