Concertul de Anul Nou de la Viena este mai popular ca niciodată. Difuzat în 92 de țări ale lumii, pentru o audiență estimată ca fiind foarte mare, e un „hit” universal la fiecare 1 ianuarie. Cu toate acestea…
Concertul anual de Anul Nou al Orchestrei Filarmonicii din Viena este popular, e drept. Dar această tradiție foarte iubită ascunde un trecut dubios, notează Snobb.net, într-un amplu material.
Orchestra, fondată în 1842, este recunoscută drept una dintre cele mai bune din lume. Într-adevăr, a fost atât de bine încât „simpla” muzică populară, cum ar fi valsurile compuse de duo-ul tată-fiu din familia Strauss, considerate acum sinonime cu Viena, nu au fost incluse în repertoriul orchestrei până în anii 1920.
Primul Concert de Anul Nou al orchestrei a avut loc în 1939, organizat ca o strângere de fonduri de către Partidul Național Socialist pentru a-i ajuta pe cei nevoiași în timpul iernii. Concertul l-a avut în program exclusiv pe Strauss (Jr.), iar când s-a dovedit că familia avea niște ascendente evreiești, ministrul propagandei naziste Goebbels s-a asigurat că știrile sunt reduse la tăcere. Sau așa spune povestea, conform sursei menționate.
Concertul de Anul Nou de la Viena – o frumoasă invenție
În ciuda faptului că a fost o invenție în timpul regimului nazist din Austria, concertul a predominat, a crescut în popularitate și, din fericire, în acceptare. În 1980, Lorin Maazel a fost nu numai primul non-austriac care a dirijat orchestra, ci și un evreu-american de origine rusă. „Orchestra este încă un lot conservator, constând în mare parte din bărbați caucazieni bine îngrijiți, deși în ultimii ani s-ar putea observa o ușoară creștere a diversității aspectului”, comentează autoarea articolului.
Cererea de bilete la concert este atât de mare încât trebuie să vă înregistrați cu un an înainte pentru a participa la extragerea biletelor pentru anul următor. Unele locuri sunt ocupate pentru anumite familii austriece, transmise din generație în generație. Dacă cineva este suficient de norocos pentru a câștiga, va trebui totuși să scoată o mică avere, pe lângă comisioanele pentru agenți și brokeri care să intermedieze onoarea de a participa. Pentru ediția din 2025, biletele au fost disponibile la prețuri variate, în funcție de categoria aleasă.
„În familia mea a fost un concert la fel de sfânt precum Crăciunul”
Publicul este format majorita din japonezi în ultimii ani. Japonezi cu bani. „Chiar am observat un șir de japonezi în kimono anul acesta”, mai adaugă sursa. Cei care nici nu câștigă și nici nu își permit prețul, pot face la fel ca milioane de oameni de pe tot globul, din Japonia până în Elveția: să urmărească apreciatul concert la televizor. Canalul de televiziune austriac ORF transmite în direct Concertul de Anul Nou din 1959, iar din 1969, difuzarea se face color.
Și autoarea articolulului are aceleași amintiri de familie în legătură cu acest concert, ca și majoritatea românilor. „În familia mea, concertul de Anul Nou a fost la fel de sfânt precum Crăciunul și ceva care pur și simplu nu putea fi ratat. Îmi amintesc de părinții mei stând în fața televizorului, cu o băutură în mână, pentru a-l încuraja pe Herbert von Karajan sau pe alții dintre dirijorii lor preferați. Ca în fiecare an, ei se plângeau de ținutele dansatorilor (tatălui meu, binecuvântat să îi fie sufletul, nu-i plăceau bărbații în colanți…), de aranjamentele florale și fredonau și aplaudau împreună cu orchestra.
(…) Mă transform în părinții mei, plângându-mă de ce legendara Julie Andrews nu mai face comentarii BBC și mă gândesc că nu sunt suficiente inserții de balet – la fel ca bătrânii mei…”, conchide, apoteotic Karethe Linaae în articolul său din Snobb.net. Nu fără a ura „La mulți ani tuturor. Fie ca acesta să fie un an al păcii, al iubirii și al înțelegerii”.
Așa să fie!
Citiți și: Concertul de Anul Nou de la Viena. „Va fi pentru ultima oară”
