Riccardo Muti va dirija Concertul de Anul Nou de la Viena pentru a şaptea şi ultima oară, pe 1 ianuarie 2025. Celebrul concert vienez va fi dedicat în acest an renumitului compozitor Johann Strauss, cu ocazia celei de-a 200-a aniversări.
Referindu-se la popularul vals ‘Dunărea albastră’, muzicianul italian Riccardo Muti a declarat sâmbătă că ediţia din acest an a concertului Filarmonicii din Viena intenţionează să transmită un mesaj de armonie, frumuseţe şi pace, potrivit DPA. „Sperăm că valurile Dunării albastre vor purta corăbii pline de frumuseţe şi iubire!”, a declarat Riccardo Muti, potrivit DPA.
Celebrul concert vienez va fi dedicat în acest an renumitului compozitor Johann Strauss, cu ocazia celei de-a 200-a aniversări a acestuia. Pentru prima dată, programul concertului va include şi un vals compus de o femeie: „Ferdinandus Waltz”, de Constanze Geiger.
Concertul, transmis de Radioteleviziunea publică austriacă ORF, va fi difuzat de 93 de posturi de televiziune din întreaga lume. În România, Concertul de Anul Nou de la Viena va fi difuzat de TVR 1 în direct, pe 1 ianuarie 2025, începând de la ora 12:15. Riccardo Muti a susţinut mai mult de 500 de concerte cu Filarmonica din Viena şi a confirmat că spectacolul de miercuri va fi ultimul său concert de Anul Nou alături de această orchestră.
Concertul de Anul Nou de la Viena: „Va fi pentru ultima oară”
„Va fi pentru ultima oară”’, a precizat muzicianul italian, în vârstă de 83 de ani.
De asemenea, el a criticat guvernele pentru că nu recunosc valoarea culturii şi a muzicii, pe fondul reducerilor bugetare care afectează diverse programe culturale. „Avem nevoie de muzică din ce în ce mai mult. Muzica este un medicament’, a adăugat legendarul dirijor italian.
Când marii compozitori vienezi Joseph Lanner și Johann Strauss I au început dansul în jurul anului 1830, popularitatea acestuia nu a mai putut fi ignorată. Lanner și Strauss au făcut modificări vechilor melodii de 8 măsuri, crescându-le la șaisprezece măsuri în lungime și accelerând tempo-ul. Urmând exemplul creat de Weber, introducerea și codurile au fost adăugate corpului.
Ceea ce a devenit din ce în ce mai important, de asemenea, a fost denumirea valsului. Uneori au fost numite după locuri, cum ar fi Die Schönbrunner a lui Lanner (Valsul Schönbrunn), numit după palatul din Viena, Wiener-Carnevals-Walzer al lui Johann Strauss I (Valsul Carnavalului de la Viena) sau oda nemuritoare a Dunării a lui Johann Strauss II: An der schönen, blauen Donau (Frumoasa Dunăre albastră).
Valsul nu a murit
Lanner are adepții săi care i-au iubit delicatețea și melodiile, iar Strauss I a fost iubit pentru varietatea sa ritmică. Strauss și-a luat orchestra în turneu, sporind popularitatea internațională a dansului. Josef Gungl din Berlin a fost primul care și-a dus orchestra de vals în SUA, în 1849, dar tot familia Strauss „a condus ringul de dans” până în 1870, când Johann Strauss al II-lea a trecut la operetă.
După Primul Război Mondial, valsul a scăzut rapid în popularitate, fiind înlocuit de „muzica populară” din SUA.
Secolul al XIX-lea a văzut valsul învârtindu-se peste Atlantic până în Statele Unite, unde a îmbrățișat individualismul american. Variante precum Boston Waltz au introdus un stil mai lent și mai alunecat, în timp ce valsul vienez de mare ritm a rămas favorit pentru energia sa. Astăzi, valsul este un element de bază îndrăgit în dansul de sală, o dovadă a farmecului și versatilității sale de durată. „Valsul nu a murit, pur și simplu nu este forma de dans dominantă care era acum un secol”, spun nostalgicii.
La Viena, valsul are un nume: Strauss
La Viena, valsul are un nume: Strauss. Succesul internațional neclintit (și adesea imitat!) al celebrului Concert de Anul Nou de la Viena. Precum și succesul a sute și mii de înregistrări de valsuri, polcă și alte galopuri care au izvorât din condeiele dinastiei Strauss au întărit interesul care este exprimat pentru această muzică „care te face să te simți bine”: în vremurile actuale pe care le trăim, acest lucru nu este doar util, este esențial!
Dinastia Strauss, de la tatăl născut în 1804 până la fiul care a murit în 1899, acoperă aproape un secol întreg.
Valsul a devenit o parte integrantă a vietii austriece – de la școli până la instituții și până la Opera de Stat din Viena.
Citiți și: Concertul de Anul Nou de la Viena, o loterie! Merită să te „bați” pentru el?
