Peste noapte, corporația Coldplay arată ca o tiparniță de bani peste care s-a ridicat un cort mare si colorat, gen „Cirque de Soleil”, iar sub cupola circului, emoții de tip “Pământenii au Talent”. Nu o spunem noi, o spune un specialist în marketing.
Trupa britanică pop Coldplay era destul de cunoscută și apreciată în România, lucru certificat de mulțimea care s-a prezentat la Arena Națională pentru a le asculta muzica. După incidentul cu manele, scandalul a atras atenția nu numai în țară, ci și pe plan mondial. Un val dea reacții a apărut pe rețelele de socializare după ce Chris Martin, solistul trupei Coldplay, l-a invitat, la primul concert al trupei de la Bucureşti, pe manelistul Babasha. Maneaua cântată de acesta, „Păi Naa”, a stârnit huiduieli dar și comentarii virulente pe reţelele de socializare.
Unul dintre cei care au comentat momentul a fost și Șerban Alexandrescu, Creative Director – Managing Partner Headvertising. Într-o postare pe Facebook, acesta spune că formația Coldplay a devenit obsedată de „dorinta de a fi plăcut cu orice pret” și că totul a devenit brusc nefrecventabil: „grandios, tehnicolor, cu emotii de telenovela – paradoxal si prea groase, si prea subtiri. Evidente, declamative, si cu final previzibil, invariabil optimist”.
Potrivit acestuia, Coldplay arată “ca o tiparnita de bani peste care s-a ridicat un cort mare si colorat, gen “Cirque de Soleil”. Sub cupola circului, emoții de tip “Pământenii au Talent”.
Asta e „sensibilitatea” Coldplay de 2 decenii
„2005. Dupa doua discuri impecabile si cu al treilea pe teava, Coldplay isi schimba managerul. Biznis, nenica, nu capace de bere. Noul plan are si mission, si vision, ca la orice corporatie. Respectiv, sa devina “bigger than U2”, si “sa sparga si America”. Cum stim si de la U2, “sensibilitatea” necesara pentru spart America nu are loc si pentru brooding, melancolie, lipsa de optimism si alte probleme din astea, insular-europene; ca nu asa s-a cucerit vestul in era digitala. Zis, si facut. Problema e ca noul Coldplay e obsedat de “dorinta de a fi placut cu orice pret”.
Ori, in scoala, de la Mașek, am invatat ca fix asta e definitia kitsch-ului – care, fundamental, e ceva atitudinal, nu doar formal.
Asa ca, din punctul meu de vedere totul devine brusc nefrecventabil: grandios, tehnicolor, cu emotii de telenovela – paradoxal si prea groase, si prea subtiri. Evidente, declamative, si cu final previzibil, invariabil optimist.
Peste noapte, corporatia Coldplay arata ca o tiparnita de bani peste care s-a ridicat un cort mare si colorat, gen “Cirque de Soleil”. Sub cupola circului, emotii de tip “Pamantenii au Talent”. Totul performativ, ca o multinationala care s-a hotarat sa faca “purpose marketing”. Unde canta Coldplay, boala dispare, moartea fuge, pacea vine, nu e nici durere, si nici intristare. De aceea, ce s-a intamplat aseara vine fix in aceasta estetica de “Turnul de veghere”, unde caprioara canta tinandu-se de mana cu tigrul, prieteni pentru 3 ore; dupa aia, mai vad ei”, scrie Șerban Alexandrescu.
Care mai adaugă ceva ce, poate, nu știe toată lumea: „Ce va asteptati sa se intample la acest giga-Mircea Radu Show, dupa ce in prealabil suisera, pe alte scene, un chitarist fara maini, un refugiat, si tot asa, si tot asa? Ce anume, din muzica lor de 20 ani incoace nu anunta un “featuring” din acesta? Asta e “sensibilitatea” Coldplay de 2 decenii, unde e surpriza?”
Concertul Coldplay. „Dacă eram în India, ar fi adus un fakir (orfan) și un elefant?”
„Pentru mine, surpriza a fost doar cat de colonialist-superior-kiplingiana a fost decizia cu privire la “ursul topic” de adus pe scena. Multa lene mentala: daca eram in India, ar fi adus un fakir (orfan) si un elefant? “Stim noi ce e local; stim care sunt problemele voastre, stim racilele romanesti; stim si ce va atinge la lingurica, stim la ce va emotionati…”, mai spune Șerban Alexandrescu. „Si totul ca sa vada dl. Martin lucind in bezna zeci de mii de lacrimioare in zeci de mii de ochisori. Pentru ca e un lacom nesatul, cel putin din 2005 incoace. Noi credem ca a venit sa ne dea, dar el a venit sa ne ia. Si pentru ca n-a primit, “…n-a mai comunicat cu publicul.
(In alta ordine de idei, daca pe un stadion de stelisti era suit pe scena un dinamovist, toata lumea intelegea instant ce urmeaza sa se intample, si parea ceva normal, ba chiar un pic amuzant.
Care e, fundamental, diferenta intre un gen de tribalism si celalalt? “Pai, una e sportul si alta e arta!.
Stati asa, cum am vazut mai sus, de vreo 20 ani nu mai e vorba de vreo mare arta la Coldplay. In ambele cazuri e vorba de bani facuti din entertainment)”, scrie Șerban Alexandrescu în analiza publicată pe pagina sa de Facebook.
Pe cine a adus Coldplay pe scenă, la italieni
La concertul Coldplay de anul trecut, din Milano, pe scenă „culoarea locală” a fost adusă de Zucchero…”Una dintre chestiile care-mi plac cel mai mult în muzică e să improvizez. Aseară, pe San Siro, Coldplay mi-a făcut o surpriză invitându-mă pe scenă și rugându-mă să cânt ”Diamante” alături de ei și apoi încă o piesă.
M-am simțit puțin jenat când am improvizat ”Hey Man”, doar vocea mea alături de chitară, dar auzind publicul cântând alături de noi, am simțit că trăiesc un moment foarte special, unul pe care nu-l voi uita niciodată.
După spectacol, am primit un mesaj frumos de la Chris Martin: ”Zucchero, fratele nostru pentru totdeauna. MULȚUMIM foarte mult că ai fost aici astăzi”.
Toate acestea sunt ”suflet”, ”dragoste” și ”respect” și ar trebui să fie întotdeauna prezente, nu numai între artiști, ci mai ales între ființele umane”, mărturisea Zucchero după experiența petrecută pe scenă alături de Coldplay.
Citiți și: Apartamentul în care au stat Karl Lagerfeld și pisica e de vânzare. Preţul de pornire
