Bătaia de cap a președintelui Macron în ceea ce privește „găsirea” unui nou premier al țării a luat sfârșit: Michel Barnier a fost numit prim-ministru al Franței, după două luni de la al doilea tur al alegerilor legislative.
Potrivit AFP, ipoteza numirii lui Michel Barnier a început să circule de miercuri seara. Însă Palatul Élysée a refuzat să confirme sau să dezmintă că Barnier este preferat de Emmanuel Macron pentru postul de premier al țării.
Iată însă că așteptarea a luat sfârșit și preşedintele Macron l-a numit joi premier pe fostul ministru şi comisar european de dreapta Michel Barnier, în vârstă de 73 de ani, relatează AFP. Misiunea lui este, însă, potrivit analiștilor, deosebit de grea: Barnier trebuie să încerce să formeze un Guverm care să supravieţuiască unei cenzuri parlamentare. Pentru a pune capăt celei mai grave crize politice din 1958 încoace, care „bântuie” Franța.
Mai precis, preşedintele „l-a însărcinat să formeze un Guvern de unitate în serviciul ţării şi francezilor”, după cum a anunțat într-un comunicat remis presei franceze Palatul Elysée. Emmanuel Macron „s-a asigurat că premierul şi Guvernul viitor întrunesc condiţiile pentru a fi cât mai stabili posibil şi să-şi acorde şansa de a aduna cât mai larg”, adaugă preşedinţia.
Citiți și: Programul care pregătește tinerii pentru reușita în viață
Michel Barnier e un veteran al politicii
Michel Barnier, care a fost candidatul înfrânt în alegerile primare ale Partidului Les Républicains în vederea alegerilor prezidenţiale din 2022, moşteneşte o sarcină care aduce a misiune imposibilă, potrivit analiștilor. Aceasta în contextul în care până în prezent nu a apărut nicio coaliţie viabilă. Miniştrii demisionari rămân în funcţie pentru a continua să gestioneze „politica la zi” pe timpul negocierilor.
Un veteran al politicii, Michel Barnier are reputaţia unui bun mediator. El a fost negociatorul-şef al Uniunii Europene (UE) în vederea Brexitului, după ce Regatul Unit a părăsit blocul continental. Mai înainte, el a fost ministru în mai multe rânduri, începând din 1993, în preşedinţiile lui Jacques Chirac şi Nicolas Sarkozy. Potrivit presei franceze, „pe când viza fotoloul de la Palatul Elysée, acest gaullist de centru şi-a înăsprit discursul: a pledat în favoarea unui moratoriu” şi a mers, el, un european convins, până la a pune în discuţie Curtea Europeană de Justiţie (CJUE) în numele suveranităţii juridice”.
Palatul Elysée a amânat în mai multe rânduri o nominalizare, de-a lungul consultărilor purtate de către Emmanuel Macron. Macron a epuizat mai multe variante de premier: de la Bernard Cazeneuve (de stânga) şi până la Xavier Bertrand (de dreapta), inclusiv preşedintele Consiliului Economic, Social şi de Mediu (CESE) Thierry Beaudet.
Şeful statului a recunoscut că tabăra sa a pierdut alegerile
Fostul premier Bernard Cazeneuve, care a plecat din Partidul Socialist (PS), a dat asigurări cu puţin înainte de anunţarea acestei nominalizări că ar fi acceptat să fie numit la Matignon „din datorie”. El a solicitat preşedintelui „să lămurească rezultatul alegerilor şi apoi să lase guvernul să guverneze”.
Emmanuel Macron şi strategii săi au definit două criterii în vederea desemnării unei personalităţi. În primul rând, „necenzurabilitatea” acesteia, adică garanţia că Guvernul nu va fi imediat răsturnat în Adunarea Naţională. Apoi, capacitatea acesteia de a forma o „coaliţie” – potrivit analiștilor acesta e un „neologism maccronist” care evocă un amestec de coaliţie şi coabitare.
Şeful statului a recunoscut că tabăra sa a pierdut alegerile. Noul Front Popular (NFP) s-a clasar pe primul loc, dar mult departe de majoritatea absolută, urmat de blocul prezidenţial şi Rassemblement national (RN, extremă dreapta). De atunci, alianţa de stânga – din care fac parte partide de la La France insoumise (LFI) la Partidul Socialist – cere să guverneze, însă Macron a îndepărtat-o în august pe candidata acesteia, Lucie Castets, apreciind că este sortită unei cenzurări sigure.
Cu ce se confruntă Michel Barnier
Michel Barnier este, oare, în stare să formeze noul guvern? – se întreabă analiștii politici și tot ei adaugă că „nimic nu este mai puţin sigur”. Șeful deputaţilor socialişti Boris Vallaud a declarat la France 2 că dreapta va face obiectul unei sancţiuni pentru că va fi din cauza implementării unei politici de drepta”. Şefa grupului deputaţilor La France insoumise, Mathilde Panot, l-a acuzat pe şeful statului de faptul că nu respectă, prin această nominalizare, ”suveranitatea populară” şi ”alegerea urnelor”.
„Ştim cine decide până la urmă. Ea se numeşte Marine Le Pen. Ei a decis Macron să i se supună”, a denunţat secretara naţională a ecologiştilor Marine Tondelier.
Partidul de extremă dreapta, care ameninţa să-i cenzureze imediat pe Bernard Cazeneuve şi Xavier Bertrand, urmează acum să-şi definească poziţia. RN, care poate să doboare noul Guvern în orice moment împreună cu NFP, îi ”va judeca piesă cu piesă discursul de politică generală”, a declarat de această dată preşedintele partidului, Jordan Bardella. În cea ce priveşte acest „iz de coabitare” pe care anturajul lui Emmanuel Macron îl căuta pentru a încarna o formă de alianţă, nu Barnier reprezintă soluția, potrivit tot analiștilor. El a venit dintr-o dreaptă proeuropeană şi considerată ”pragmatică” şi a fost considerat adesea “compatibil cu Macron”.
Michel Barnier, doar o clonă?
„Şeful statului ”căuta o clonă şi a sfârşit prin a o găsi”, a ironizat la BFMTV comunistul Ian Brossat, care vede în această alegere „promisiunea unei continuităţi absolute”. În ultimele zile, mai multe surse, inclusiv în rândul susţinătorilor săi, observau la preşedinte o reticenţă de a se îndrepta în mod real către centru-stânga, de frică să nu-şi vadă bilanţul economic destrămat.
Tabăra prezidenţială ar urma să facă parte din Guvernul Barnier, sau în orice caz să-l susţină, după cum notează analiștii politici în presa franceză. Ei citează mai multe declarații, fără a da nume, ci doar „funcții”: „El este foarte apreciat de către deputaţii de dreapta, fără să irite stânga, declara entuziasmată o femeie ministru demisionar din aripa dreaptă a macronismului; Trebuie să vedem cum ne descurcăm cu el – temperează un lider de centru, cu mai puţin entiziasm”.
Mai mulţi lideri pro-Macron par aproape resemnaţi, spunându-şi că Michel Barnier este cel mai mic numitor comun şi că, având în vedere vârsta sa, nu îi va speria pe toţi cei care visează să candideze la Palatul Elysée în 2027.
„Mă aflu în stadiul în care cred că urgenţa absolută a preşedintelui este să numească pe cineva. Nu mai sunt în stadiul de a da un sfat”, declara un confident al lui Emmanuel Macron chiar înainte de anunţul oficial, sugerând că președintele Franței doar a vrut să scape de bătaia de cap.
Citiți și: Patriarhul Daniel, mesaj pentru elevi, părinți, bunici și profesori
