Sunt mulţi susţinători ai faptului că Moş Crăciun are un „act de naştere” pe tărâm american – decembrie 1862, şi un “părinte legitim” – Thomas Nast “pe care mulţi l-au uitat” (după cum titrează an de an, presa din SUA.
Se spune uneori că “Moş Crăciun este al tuturor!”. Iată însă că nu este atât de uşor. Lui Clement Clarke Moore şi Henry Livingstone, oameni care au susţinut, cu un lesne de înţeles egoism copilăresc, că Moş Crăciun este “al lor şi numai al lor”, li se alătură Thomas Nast!
Nast s-a născut în 1840 în Germania. La vârsta de 6 ani a plecat cu familia în America. Talentat la desen, plin de umor şi imaginaţie, Thomas a fost angajat, la vârsta de 20 de ani, ca ilustrator la cea mai citită revistă americană a epocii, Harper’s Weekly. Războiul de secesiune i-a schimbat viaţa, deoarece i s-a cerut să realizeze desene care să susţină cauza nordiştilor.
În decembrie 1862, Nast publica un desen de Crăciun intitulat “Santa Claus”. Desenul îl înfăţişa pentru prima oară pe Moş: un bătrân durduliu şi bonom, îmbrăcat în steagul american şi împărţind daruri soldaţilor. Inspirându-se din tradiţia Europei Centrale, Nast preluase imaginea Sfântului Nicolae, îndulcindu-i trăsăturile ascuţite!

Nast a stabilit definitiv personajul şi ambianţa, reproduse apoi la infinit
În anii următori, toate numerele de Crăciun ale revistei au fost ilustrate cu desenele lui Nast care între timp îmbunătăţise imaginea Moşului. Desenul a avut succes: scrisori de apreciere îl ridicau pe Santa Claus la rangul de divinitate protectoare yankee!
În 1866, primul an de pace, Nast a stabilit definitiv personajul şi ambianţa, reproduse apoi la infinit: un bătrânel bărbos, cu tunică roşie şi cizme, pregătindu-se pentru noaptea de Ajun, fabricând jucării în atelierul propriu, studiind un catastif în care figurau toate faptele bune şi rele ale copiilor sau căutând cu un telescop copiii cuminţi.
„Tatăl” Moșului a murit chiar în luna decembrie
Astăzi, personajul inventat de Thomas Nast a devenit o afacere profitabilă. În Anglia există o “Şcoală pentru Moş Crăciuni”, unde un profesor vechi în “meserie” predă arta de a fi un Moş cu respiraţia proaspătă, răbdător cu copiii şi spontan. “Moş Crăciunii” au chiar şi un congres – în fiecare vară, la Copenhaga, are loc Congresul Mondial al Moş Crăciunilor, la care se dezbate, timp de trei zile, mărimea ideală a cadourilor, data potrivită de a sărbători Crăciunul sau mâncarea cea mai bună pentru renii de la sanie! La acest Congres, Moş Crăciunul finlandez susţine că este unicul!
Dar să revenim la destinul lui Nast care, la un moment dat, nu a a mai prezentat interes pentru revistă și era concediat, în 1886.
În 1902, Theodore Roosevelt (preşedintele SUA între 1901-1909), admirator al desenelor lui, îi oferă un post de consul la Inayaquil, în Ecuador, retribuit cu 4.000 de dolari pe an. Desenatorul acceptă, fără să ştie că acest drum va fi fără întoarcere: după câteva luni de la sosirea în Ecuador moare, răpus de febră galbenă: ironia sorţii, chiar în luna lui Moş Crăciun!