Singurul om interesat de pace în Ucraina este Donald Trump. El este singurul lider care vorbește despre pace și este singurul care amenință cu măsuri drastice în cazul în care nu se ajunge la negocieri. În rest toți liderii par a fi mai degrabă mulțumiți cu actuala stare de lucruri, în ciuda miilor de vieți omenești care se pierd în fiecare săptămână. Suntem în fața unei situații de tip Trump împotriva tuturor, dar președintele american a mai făcut imposibilul posibil.
Singurul om din lume care a îndrăznit să spună lucrurilor pe nume este Donald Trump: în fiecare săptămână mor pe frontul din Ucraina 5-6.000 de oameni! Sunt vieți omenești irosite fără noimă, într-un conflict fratricid, dar cu consecințe globale. Trebuie să fii un mare ipocrit sau un mare manipulator să afirmi că este un război între Rusia și Ucraina. În realitate a fost un război între SUA și Rusia, care a crescut mocnit din 2014 și a devenit un conflict armat de-abia în 2022. Ucraina este doar un proxy pentru SUA în acest război, sunt fraierii de sacrificiu, cărora li s-a promis marea cu sarea de către administrațiile democrate de la Washington.
Acest lucru este confirmat de însuși Donald Trump care a afirmat în nenumărate rânduri două fraze celebre: „dacă eu eram președinte acest război nu ar fi avut loc” și „acesta nu este războiul meu, este războiul lui Biden”. Nu trebuie să fii vreun cititor în stele să înțelegi sensul real al acestor două fraze. După schimbarea administrației la Washington, SUA au adoptat o cu totul altă poziție față de acest conflict, mare consumator de resurse financiare pentru toată lumea, dar mai ales pentru americani.
Poate puțini înțeleg, dar unul dintre factorii decisivi care au dus la pierderea alegerilor de către democrați a fost tocmai nivelul ridicat al inflației, fapt nemaiîntânit în SUA pe vreme de pace. Iar această inflație ridicată a fost cauzată de niște cheltuieli militare anormal de mari, chipurile pentru a sprijini Ucraina. Fără implicarea militară și financiară a SUA, războiul din Ucraina nu ar fi avut istoric. Implicarea ulterioară a țărilor europene a fost mai mult la impresia artistică, căci nu au contribuit cu nimic decisiv, nici în plan militar, nici în plan financiar.
Pentru Administrația Trump, oprirea războiului cu Rusia este în primul rând în interesul Americii. „Make America Great Again” este o abordare posibilă în vreme de pace, bazată pe relații comerciale corecte. Moștenirea administrației democrate este una catastrofală, nu doar în plan intern, cât mai ales în plan extern, unde Rusia a resuscitat brusc interesul pentru BRICS, iar sudul global amenință în mod evident influența țărilor G7. Așa că Trump este primul interesat în a repara greșelile administrațiilor democrate anterioare, în special în interesul poporului american.
Vladimir Putin, în acest moment, nu are nici un interes să fie oprit războiul, decât dacă pacea care se va încheia va fi realizată în condițiile sale. Este la mintea cocoșului! Ce interes are cel aflat în avantaj evident să oprească lucrurile tocmai când el se află într-o perioadă de câștig clar? Este ca și cum la box unul îi trage pumni cu nemiluita celuilalt, iar arbitrul intervine pentru a opri lupta. Sigur poate fi acceptată această situație dacă adversarul aruncă prosopul în ring și cedează de bunăvoie sau dacă arbitrul oprește lupta și îl declară învingător pe cel se află într-un avantaj evident.
De la începutul anului 2025, Rusia câștigă lunar teritorii între 200 și 600 km pătrați. Lunar! Ei avansează pe toate sectoarele liniei de front. Scopul lor a fost enunțat cât se poate de clar de către Putin: pacea se încheie dacă Rusia va primi integral teritoriile celor două regiuni Donețk și Lugansk, iar în regiunile Herson și Zaporojie nu mai au pretenții suplimentare, se opresc la actuala linie a frontului. Dacă nu se oprește acum conflictul, acest deznodământ este doar amânat, căci rușii avansează încet, dar sigur. Timpul curge în favoarea lui Putin și a rușilor. Cu cât se amână mai mult negocierile pentru pace, cu atât va fi mai mare avantajul lui Putin în negocieri, căci el va fi mult mai aproape de țintele pe care și le-a propus.
Volodimir Zelenski, în acest moment, nu are nici un interes în oprirea războiului. Cu cât se prelungește mai mult războiul, cu atât se prelungește și legea marțială în vigoare, deci el își păstrează funcția de președinte fără să fie nevoie de alegeri. Dacă războiul va mai continua 10 ani, atunci și el va mai fi încă 10 ani președinte. Discursul său este total rupt de realitate. Își imaginează cineva că la negocierile pentru pace rușii vor accepta să se retragă din teritoriile ocupate, inclusiv Crimeea? Nici vorbă. Pacea va fi una dintre învingător și învins, unde învinsul trebuie să accepte condițiile învingătorului. Dar revenirea la situația de dinainte de declanșarea conflictului este posibilă doar în mintea naivilor și a nepricepuților.
Țările europene și liderii lor nu au nici un interes în oprirea războiului. Au mers pe un drum greșit de la început, iar acum nu pot recunoaște că au fost un fel de a cincea roată la căruță. În SUA schimbarea de direcție a fost posibilă doar în urma schimbării de administrație. În țările europene acest lucru ar fi fost posibil doar în țările au avut alegeri între timp. Dacă în România ar fi câștigat Călin Georgescu sau George Simion am fi putut asista la o resetare a relațiilor internaționale. Dar nu a fost să fie pentru România, care a mai pierdut încă un tren. În schimb Polonia lui Nawrocki a devenit principalul partener european al Administrației Trump, iar România lui Nicușor Dan practic nu există niciunde pentru Departamentul de Stat și am fost scoși și din programul Visa Waver.
Revenind la liderii europeni, practic nu au absolut nimic de câștigat pentru popoarele pe care le reprezintă. Din contră! A insista cu ajutorarea Ucrainei, bazată pe un narativ oficial ticălos, face viața tot mai grea cetățenilor din toată Europa. Spun narativ ticălos, pentru că tot ajutorul se acordă Ucrainei, vezi Doamne, ca rușii să nu ajungă peste noi, cu armata în centrul Europei, iar Ucraina este scut pentru apărarea democrației.
Din 2019, de când Ursula von Der Leyen este șefa Comisiei Europene, toate bugetele se fac și se desfac exclusiv sub imperiul fricii, al unor amenințări iminente. Așa se face că în toate țările Europei inflația a luat-o razna, iar deficitele bugetare sunt exagerate, în timp ce în competiția economică globală pierd tot mai mult teren, cum ar fi industria auto sau cea aviatică. Nu există vreun capitol al vieții noastre la care să putem spune că avem perspective optimiste. Și, cu toate acestea, liderii europeni se îmbată cu apă rece, crezând că menținerea actualei stări de fapt, adică stagnarea, este în fapt progres.
Așadar de ce să fie pace când poate să fie război? Pe vreme de pace dispare frica, dispar motivele pentru care Constituția poate fi o carte de literatură beletristică cel mult, iar democrația poate fi pusă între paranteze. Apropo, vi se pare că asumarea răspunderii guvernului pentru o mulțime de legi, pe care o dorește premierul Ilie Bolojan, are vreo legătură cu democrația? Ucraina este cel mai bun motiv pentru absolut orice…
