Azi e sărbătorit Sfântul Ignatie Teoforul, martir al Bisericii și unul din cei mai de seamă Părinți apostolici. 20 decembrie e și o zi încărcată de obiceiuri şi tradiţii la români: e Ignatul – ziua în care se sacrifică porcul.
Prăznuirea Sfântului nu are o legătură directă cu această tradiție: teologii ortodocşi spun că între Sfântul Ignatie Teoforul şi obiceiul sacrificării porcului nu există nicio legătură. Tradiția românilor de Ignat se suprapune doar peste o sărbătoare religioasă, iar acest obicei păgân a fost asimilat de către creştini. În calendarul ortodox, ziua de 20 decembrie amintește de Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, cel de-al treilea episcop al Antiohiei (în Siria), după Apostolul Petru și Apostolul Evod. Numele său, „Teoforul” are două semnificații: „cel purtat de Dumnezeu“ sau „cel care Îl poartă pe Dumnezeu”, după cum notează blog.bizanticons.ro.
Cel de-al doilea sens, întâlnit în multe scrieri ale Bisericii, are ca sursă explicativă însăși mărturia Sfântului Ignatie, care în epistolele sale menționează un detaliu deosebit: că Îl poartă mereu pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în inima sa, potrivit aceleiași surse. Despre Sfântul Ignatie se spune că a fost ţinut în braţe chiar de Iisus Hristos, pe vremea când era copil.
Sfântul Ignatie nu a renunțat la credință
În urma unei victorii importante împotriva sciților, Împăratul Traian a organizat o mare serbare în cinstea zeilor, crezând că numai ajutorul lor l-a făcut să învingă dușmanul. A început, așadar, să le aducă laude și să îi prigonească pe creștinii care nu doreau să se închine idolilor, printre aceștia numărându-se și Sfântul Ignatie. Chinuit și torturat în multe feluri, sfântul nu a vrut să renunțe la credință.
A fost legat și trimis la Roma, păzit de zece ostași, ca să fie dat mâncare fiarelor sălbatice. La Roma a încurajat din nou poporul să fie pe calea credinței și a fost aruncat leilor care l-au sfâșiat, rămânând numai oasele, pe care creștinii din cetate le-au luat şi le-au dus în Antiohia, spre tămăduirea tuturor celor bolnavi și neputincioși. În ţara noastră, părticele din moaştele Sfântului Ignatie Teoforul se află la Schitul Darvari din Capitală, în Catedrala episcopală din Galaţi, dar şi la Mănăstirea Tismana.
Prin urmare, în viața Sfântului Ignatie nu ceva care să justifice tradiția de Ignat, a sacrificării porcilor, în ziua prăznuirii sale. Care este explicația acestui obicei, atunci?
Sfântul Ignatie s-a „suprapus” peste obiceiul păgân
„Așa cum se întâmplă și în cazul altor tradiții, Ignatul porcilor își are rădăcinile într-un ritual precreștin, a cărui semnificație era moartea în antiteză cu renaşterea și restaurarea. Mai exact, strămoșii noștri, până să cunoască credința creștină, sărbătoreau Anul Nou iarna, în preajma solstiţiului, când ziua începea din nou să crească”, explică blog.bizanticons.ro.
Astfel, se organizau mai multe serbări în cadrul cărora se aduceau jertfe zeilo. Porcul era unul dintre principalele animale sacrificate în cadrul acestor ritualuri închinate zeilor pământului şi ai animalelor: Demeter, Ceres, Tellus și alții. Romanii organizau acest sacrificiu între 17 şi 30 decembrie în cinstea zeului Saturn, protectorul semănăturilor. Porcul era considerat o întruchipare a lui Saturn, a cărui moarte și reînviere se petrecea la cumpăna dintre anul vechi şi cel nou.
Aşadar, prăznuirea Sfântului Ignatie care s-a jertfit pentru credință, s-a suprapus peste acest obicei păgân, al jertfirii animalelor în cinstea zeilor. Creştinii au păstrat obiceiul de a sacrifica porcul, dându-i însă alte conotații, printre care se numără obiceiul de a-l însemna cu o Cruce înainte de a începe să fie porționat.
În credinţa vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinităţii întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la Solstiţiul de iarnă (ziua de 21 decembrie). Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci. După aceea, ziua începea să crească şi Crăciunul devenea o sărbătoare a luminii şi a vieţii, conform volumului „Cartea de Crăciun″.
