Chemarea ambasadorului Andrei Muraru de la Washington și demiterea Ministrului de externe Emil Hurezeanu poate fi primul semn de normalitate pe care guvernul Ciolacu, împreună cu președintele interimar Ilie Bolojan îl pot da în acest moment.
Blocarea României în programul Visa Waiver, program pentru care mulți diplomați români au depus efortul inimaginabile, dar care a eșuat din cauza situației politice actuale este un semnal dat de Statele Unite, care consideră România un partener nedemn de discuție în relațiile sale internaționale. Așa cum am mai scris și zilele trecute, principalul motiv este anularea alegerilor pentru niște motive inventate, susținându-se că Rusia a intervenit în procesul electoral românesc, deși realitatea era că cei doi candidați ajunși în finală, respectiv Călin Georgescu și Elena Lasconi nu erau nici pe placul actorilor păpușari români, nici pe placul păpușarilor celor mari de la Uniunea Europeană.
Rechemarea ambasadorului Andrei Muraru de la Washington, cel care și-a tras pe banii noștri, ai tuturor, o reședință de 36 de camere în care să-și lase pisica, ciorapii, chiloții, papucii, încărcătorul de telefon mobil și periuța de dinți, reședință somptuoasă ce depășește cu mult cerințele unui ambasador ale unei țări ca România la Washington, dar care spune că habar n-a avut de faptul că Statele Unite au amânat pe termen nelimitat acordarea intrarea fără viză a cetățenilor români este mai mult decât salutar. Este un gest pe care premierul Marcel Ciolacu ar fi trebuit să-l facă imediat după ce Ilie Bolojan a fost instalat ca președinte interimar la Cotroceni. Andrei Muraru împreună cu fratele lui lider PNL, fac parte dintre cei mai abjecți corifei ai noi ordini europene, care îl ca exponent în România pe fostul președinte Klaus Iohannis, lingători de clanțe cu ștate vechi și îmbârligători redutabili, cu mare experiență.
Cei doi frați Muraru au făcut ani de zile jocurile subterane în PNL, cu sprijinul tacit al fostului președinte Iohannis, la care ambasadorul Andrei Muraru a slugărit în calitate de consilier mai mulți ani. La fel de necesară este și demiterea Ministrului de externe, Emil Hurezeanu, care în timpul crizei Schengen generată de opoziția Austriei la intrarea României în spațiul european s-a făcut că plouă, el fiind rechemat de altfel la București. Emil Hurezeanu nu a acționat niciodată în interesul României, el fiind unul dintre exponenții majori ai curentului subteran soroșist, care de altfel l-a și propulsat în bănoasele și rentabilele funcții de ambasador în Germania și Austria. Numirea lui ca Ministru de externe s-a făcut tot la presiunea fostului președinte Iohannis, care și-a dorit, ca un cântec de lebădă, un ministru de externe obedient și cu capul plecat. Minciunile pe care Emil Hurezeanu le-a spus fără să i se miște vreo sprânceană și jocurile politice externe imbecile practicate de acest incapabil politician a făcut ca demiterea lui din funcția de ministru să fie o cerință inevitabilă în acțiunea de menținere a unei statut cât de cât civilizat în politica externă românească. Este foarte clar că demiterea celor doi trebuie urmată și de demiterea unor directori din ministerul de externe, în special a celui pe relația America de nord, incapabili să construiască rapid o punte diplomatică între administrația actuală și nou instalata administrație americană.
Demiterea celor doi este de fapt, dacă stau să mă gândesc bine, și un orgoliu justificat al premierului Ciolacu, cel care s-a bătut în piept, precum Tarzan în junglă, cu victoria eliminării vizelor americane, dar care iată se dovedește că n-a fost capabil să-și ducă până la capăt o idee, altfel benefică pentru români, din cauza lipsei de fermitate de care a dat dovadă atunci când a fost cazul. Hakuna matata!
