Se împlinesc 38 de ani de la explozia reactorului patru al centralei nucleare de la Cernobîl. Accidentul din 26 aprilie 1986 a avut urmări devastatoare: ținută la secret de sovietici, explozia a afectat întreaga Europă şi milioane de oameni au fost victime ale radiaţiilor.
Accidentul a avut urmări devastatoare atât pentru localnici, cât şi pentru salvatori. Printre cei care au intervenit la lichidarea consecinţelor avariei au fost şi locuitori din raionul Soroca. „Zona morții” de la Cernobîl, un teritoriu otrăvit de radiații, se întinde pe o suprafață de 2.600 de km pătrați.
Grigore Calistru, din municipiul Soroca, avea 26 de ani când a ajuns la Cernobîl. A fost înrolat în cadrul Centrului militar și a participat la evacuarea deșeurilor. A stat la Cernobîl 55 de zile, perioadă pe care nu o poate uita nici acum.
„Făceam foarte greu lucru, dezinfecție la echipamentul tehnic. Peste vreo câteva luni au început, nu știam ce înseamnă. M-au trimis la Chișinău, în 1987 am fost internat în Spitalul Republican de Cardiologie”, a declarat Grigore Calistru pentru TVR.
La misiunea specială de la Cernobîl au participat 56 de locuitori din raionul Soroca. În urma radiațiilor, 17 dintre ei, majoritatea tineri, au murit. Cei care au supraviețuit au rămas cu sechele. Anual, Consiliul raional Soroca comemorează eroii care și-au riscat viața în lichidarea consecințelor tragediei nucleare.
Cernobîl, Ucraina, sâmbătă, 26 aprilie 1986, ora 1.23
Un experiment ratat s-a transformat într-un dezastru nuclear. Testul, conceput pentru a arata că, în timpul unei întreruperi a energiei electrice, reactorul ar funcţiona în condiţii sigure, s-a transformat într-o imensa tragedie.
Învelişul de grafit a luat foc şi reactorul 4 al Centralei nucleare de la Cernobîl a explodat, scutul superior al clădirii care cântarea peste 1.000 de tone a fost pulverizat, iar produsele fisiunii radioactive au fost aruncate în atmosfera provocând radiaţii care au depăşit cu mult valorile maxime admise.
În timpul incendiului, care nu a putut fi stins timp de zece zile, au fost răspândite în atmosfera şi purtate de vânt cantităţi uriaşe de substanţe radioactive care au afectat trei sferturi din Europa şi multe regiuni de pe glob. Trei oameni au murit pe loc, iar alţi 29 în zilele următoare, din cauza arsurilor provocate de incendiul care a urmat exploziei, dar şi din cauza iradierii.
Ucraina era atunci parte a URSS, iar sovieticii nu au informat despre accident nici măcar populaţia aflată în imediata apropiere a dezastrului.
Milioane de persoane au fost expuse la radiații
De nivel 7, dezastrul de la Cernobîl este cel mai grav accident nuclear din istorie, în privinţa victimelor şi a costurilor. Deflagraţia a poluat atmosfera cu zece tone de materiale radioactive. Zona din jurul oraşului Pripyat, în nordul Ucrainei, este izolată de 30 de ani, iar specialiştii avertizează că efectele radiologice extrem de grave vor continua în următorii 3.000 de ani. La 38 de ani de la accident, numărul total al victimelor este încă subiect de controversă.
„La nivel mondial, au murit 1,44 milioane de oameni”, afirmă Aleksei Iablokov, fost consilier pentru mediu al preşedintelui rus Boris Elţîn.
Țara cel mai grav afectata de dezastrul de la Cernobîl
Belarus a fost ţara cel mai grav afectata de dezastrul de la Cernobîl, deoarece până la 70 % din precipitaţiile radioactive au căzut pe teritoriul ei, dar în total peste 5,5 milioane de persoane, ucraineni, belaruşi şi ruşi, au avut de suferit în urma catastrofei, iar o mare parte dintre ei locuiesc în continuare în zonele contaminate, conform autorităţilor ucrainene.
Poluarea radioactivă a produs mutaţii genetice
Mărturii cutremurătoare au fost consemnate de jurnalista rusă Svetlana Aleksievici în cartea sa „Dezastrul de la Cernobîl”, cu care a câştigat Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 2015.
Pe lângă victimele umane, dezastrul de la Cernobîl a afectat grav şi mediul. Au avut de suferit şi animalele domestice, animale sălbatice, păsările şi peştii sau vegetaţia, poluarea radioactivă a produs mutaţii genetice, resimţite până la nivelul bacteriilor şi al virusurilor.
Oraşele Cernobîl şi Pripyat au fost evacuate şi probabil nu vor mai fi locuite vreodată, întrucât nivelul de radiaţii va ajunge la cote normale abia în jurul anului 2525.
Acum, aici vin oameni de ştiinţă, doctori, biologi sau fizicieni nucleari pentru a studia consecinţele accidentului nuclear care se fac încă simţite, dar şi vin şi sute de turişti curioşi. Accesul în Zona de Excludere a Centralei Nucleare Cernobîl este posibil numai cu un ghid autorizat, şi cu măsuri de protecţie în faţa radiaţiilor. Turiştii sunt avertizaţi că nu au voie să atingă obiectele sau vegetaţia, ori să se aşeze.
Citiți și: Rusia e ca Franța? Părerea istoricului
