Lui Ilie Bolojan pur și simplu i se fâlfâie, se comportă ca un președinte care tocmai a fost ales și face ce îl taie capul, pentru că oricum va avea viață dulce în următorii cinci ani. O atitudine cel puțin ciudată. Numirile lui Cristian Diaconescu și Dacian Cioloș în funcții de consilier prezidențial ne lasă să înțelegem că sistemul a reușit să recupereze doi combatanți de „valoare”. Adică doi oameni compromiși, care nu au primit niciodată suficiente voturi la vreun scrutin, pentru că nu au reușit niciodată să convingă alegătorii. Paradoxal, aceștia au rolul de a fi vectori de comunicare în numele actualului președinte interimar.
Când vorbește Cristian Diaconescu, de fapt vorbește Ilie Bolojan. Consilierul nu este niciodată pe persoană fizică, el este doar omul de încredere al celui pe care îl consiliază. Cristian Diaconescu de astăzi nu are nici o legătură cu Cristian Diaconescu de acum câteva luni, când era invitat să își dea cu părerea prin diferite studiouri tv, în calitate de fost ministru de externe al României sau în calitate de candidat la funcția de Președinte al României. Acum el este Omul Președintelui, care își asumă nedeclarat și rolul de purtător de cuvânt al Administrației Prezidențiale. În această calitate a făcut niște declarații aiuritoare la Antena 3, dar am preferat să nu le comentez. Acum, însă, a depășit orice limită a diplomației.
Ilie Bolojan, într-o pornire total deplasată, s-a întâlnit la Cotroceni cu reprezentanții instituțiilor cu atribuții în procesul electoral. Nici măcar dacă era președinte ales, nu ar fi trebuit să se implice, cu atât mai mult cu cât Bolojan este președintele unui partid care are un candidat în următoarele alegeri. Oricât de mult ne-ar asigura de buna sa intenție, Bolojan nu poate fi crezut pe cuvânt! Și chiar așa, ce probleme au fost în alegerile trecute? Nici una, căci altfel Guvernul Ciolacu, răspunzător de organizarea alegerilor, ar fi avut de plătit. Dacă nu a plătit, atunci totul a fost în regulă. Adio și un praz verde!
Apare, însă, prețiosul Cristian Diaconescu și ne-a luminat pe toți ceilalți, care trăiam ca niște nemernici, în întunericimea noastră: „întâlnirea de la Cotroceni are drept scop coordonarea instituțională pentru pregătirea alegerilor din luna mai”. Extraordinar! Oare cum naiba ne-am descurcat 35 ani fără o coordonare instituțională? Băi, cât de înapoiați am fost până acum! Norocul nostru se numește Bolojan, secondat de consilierul său, care ne și traduce din limba română în limba română. Păi, bine măi Cristinele, nu era mai bine ca fiecare instituție să respecte legea? Nu-i așa că fiecare instituție dintre cele cu responsabilități în procesul electoral are propria lege, unde sunt descrise atribuțiile, sarcinile și obligațiile? Nu cumva „coordonarea instituțională” este ceva pe lângă lege? Dacă nu sunt chestiuni prevăzute în lege, vă apucați voi să adăugați la lege? Ce faceți voi, măi băieți, vă credeți cu toții judecători la Curtea Constituțională să interpretați voi legile în funcție de interesele voastre și să adăugați la lege?
După numai două zile de la numirea lui Dacian Cioloș, au apărut declarațiile șocante aruncate pe piață și preluate de oficinele de partid pro-european. Cică partidul reper îi cere Elenei Lasconi să se retragă pentru a-l lăsa pe Nicușor Dan cu susținerea partidului USR. Aici merită făcute două observații. Mai întâi: cine este reper? Un partid neparlamentar, un partiduleț de buzunar, în care nu intră decât un breloc, pe numele său Dacian Cioloș. Aoleu! Păi ce făcuși, bre Daciane, matale te-ai despărțit de USR ca să le dai acuma sfaturi ce și cum să facă? Păi nu îți este un pic de rușine să te amesteci în viața altor partide, care nu se compară cu al tău, pentru simplul motiv că a fost votat de atâția oameni cât să intre lejer în Parlament? Mai apoi: păi Nicușor Dan nu este independent? De ce are el nevoie de susținerea vreunui partid din România? S-a obișnuit cu vrăjeala de la Primăria Capitalei, sanchi candidat independent susținut de PNL-USR-PLUS? Nu mai merge schema asta fumată. Și apoi, nu ești nici măcar cât Călin Georgescu, cel care a obținut mai multe voturi decât toți ceilalți președinți de partid care i-au fost contracandidați? Hai, Nicușoare, arată-ne ce poți de unul singur!
Dar ce să vezi? S-au mai trezit doi liberali să vorbească fix atunci când nu i-a întrebat nimeni nimic, dar i-a auzit toată presa! Unul dintre ei, este Ciprian Ciucu, cel mai userist dintre liberalii bucureșteni și fost primar la Sectorul 6. Într-o zi de primăvară s-a trezit și a gândit cu voce tare că ce bine ar fi fost să candideze Ilie Bolojan, ci nu Crin Antonescu. Asta după ce în decembrie Antonescu, încă membru PNL, a fost convins să fie candidatul unic al celor trei partide guvernamentale. Visul de aur al progresiștilor este ca președintele României să fie unul de-al lor, indiferent că se numește Ilie Bolojan sau Nicușor Dan. Dar despre candidatura lui Crin Antonescu voi reveni zilele următoare.
Deocamdată constatăm că cei doi consilieri ai lui Bolojan nu stau degeaba și transmit mesaje subtile sau directe, evident în registrul pro-european. Adică cei doi cerberi sunt de fapt două marmote care ambalează de zor vrăjeli în staniol și ni le vând pe post de gogoși umplute, poate îi ia cineva în serios și îi crede. Deocamdată pe Cristian Diaconescu nu îl ascultă nimeni pe canalele diplomatice de la Washington, deci nu se pune problema să ne calificăm la statutul de parteneri de discuție, darmite să trecem la pasul următor, adică să se uite cineva în gura noastră. Mă rog, a lor…
