Într-un oraș care pare că a cam uitat uneori de multe lucruri cu sens e greu de crezut că poți vedea „cele mai frumoase tradiții de Crăciun”. Ei bine iată că se poate, prin intermediul unui anume eveniment.
Expoziţia „Cele mai frumoase tradiţii”, care explorează bogăţia obiceiurilor şi a valorilor spirituale transmise de-a lungul generaţiilor în spaţiul românesc, se va deschide din 28 noiembrie, la Art Safari.
Tradițiile de Crăciun manifestate în spațiul românesc se concentrează asupra pregătirii gospodăriilor pentru binecuvântarea spirituală și materială adusă de Nașterea Mântuitorului, conform tradiției creștine. Colindele, prepararea tradițională a colacilor și alte obiceiuri specifice acestei perioade, dar și bogata artă religioasă ce reflectă tradiția creștină subliniază patrimoniul material și imaterial din spațiul românesc, patrimoniu ce merită să fie revalorificat și înțeles în context contemporan.
„Publicul va putea, astfel, să înțeleagă mai bine atât simbolistica iconografiei ortodoxe din perspectiva scenelor asociate cu nașterea lui Hristos, cât și relevanța colindelor românești ce surprind într-o manieră populară sacralitatea ortodoxă. Pe lângă textele și melodicitatea colindelor, la realizarea unei atmosfere de sărbătoare contribuie și obiectele simbolice, precum costumele populare tradiționale sau instrumentele folosite de colindători. Expoziția își propune, așadar, să-i insufle publicului emoțiile specifice sărbătorii Crăciunului, o perioadă caracterizată de speranță, de bucurie și de iubire”, declară curatorul expoziției, Cristian Vechiu.
O secțiune specială în cadrul expoziției este dedicată peisajelor de iarnă care îmbogățesc arta românească, Viorel Mărginean, Marius Bunescu, Dimitrie Gavrilean, Gheorghe Vrăneanţu, Ion Mirea fiind câteva dintre numele selectate.
În trecut şi în actualitate
Publicul este invitat să descopere şi obiecte şi costume valoroase din patrimoniul Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, reprezentative pentru portul de iarnă şi de sărbătoare al românilor din diverse regiuni ale ţării.
Vernisajul va avea loc pe 28 noiembrie, la ora 18.00, la Art Safari. În aceeaşi zi, în intervalul 15.00 – 17.00, este programată dezbaterea ştiinţifică „Tradiţiile de Crăciun în trecut şi în actualitate. O perspectivă interdiciplinară”. Prelegerile vor fi susţinute de directorul general Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, Paulina Popoiu, pr. Ştefan Zară, consilier cultural – Arhiepiscopia Bucureştilor, dr. Cristian Vechiu, doctor în Teologie şi Studii Religioase al Facultăţii de Teologie Romano-Catolică – Universitatea din Bucureşti, şi Corina Mihăiescu, cercetător ştiinţific I, expert patrimoniu imaterial.
Expoziţia este realizată în parteneriat cu Institutul Naţional al Patrimoniului, Arhiepiscopia Bucureştilor, Secretariatul de Stat pentru Culte, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, Muzeul Naţional al Ţăranului Român.
Crăciun în orașul de altădată
„Bucureşteanul din toate timpurile, mult mai ataşat de valorile satului de unde provenea, s-a simţit mereu apropiat de tradiţia sărbătoririi Crăciunului, păstrând cu credinţă şi sfinţenie tot ce învăţase de la părinţi. Cu toate acestea, oraşul a adăugat treptat sărbătorii elemente noi, care au prins rădăcini, rămânând să coexiste cu cele tradiţionale. Că vorbim de secolul XIX sau de anii dintre cele două războaie mondiale, Crăciunul a reprezentat pentru locuitorii Bucureştilor un prilej de pietate, dar mai cu seamă de bucurie şi petrecere”, notează Historia. Ca o mărturie că orașul altor vremuri avea și el, totuși, „cele mai frumoase tradiții de Crăciun”.
Odinioară, întregul Bucureşti era învăluit, în seara Crăciunului, în sunetele profunde şi atât de diferite ale clopotelor multelor biserici existente în oraş. Efectul era copleşitor:unele clopote sunau falnic şi maiestuos, pe când altele, tainic, stins, ori vesel şi zglobiu. Astfel, se auzeau „glasul tânguitor al clopotului de la Sfântul Gheorghe, sunetul jalnic şi mândru al Antimului, bătaia rară şi falnică a Sfântului Spiridon cel Nou, îngânându-se cu Sărindarul şi cu sunetul clopotului de la Curtea Veche”, după cum aminteşte Ion Ghica în scrierile sale.
Uliţele oraşului prindeau a răsuna de cântece de Stea
În ziua Crăciunului, din nicio casă din Bucureşti, oricât de săracă ar fi fost, nu lipsea de la masă friptura de porc, sarmalele, vinul roşu, ori de ce culoare preferau stăpânii, şi cozonacii rumeni şi gustoşi. Nimeni însă nu mânca înainte de a da de pomană pentru sufletul morţilor din familie. Pomana era dată rudelor şi vecinilor, dar şi celor nevoiaşi, potrivit historia.ro.
După slujba bisericească, fiecare îşi petrecea diferit ziua de Crăciun. Copiii ieşeau la săniuş ori să se dea pe gheaţă, tinerii plecau la petrecere, iar bătrânii mergeau şi ei să mai stea de vorbă cu prietenii. Pe la unele case petrecerea era în toi, căci se auzeau lăutarii. Ziua trecea repede şi seara copiii se duceau cu Steaua. Treptat, uliţele oraşului prindeau a răsuna de cântece de Stea…
Citiți și: Crăciun pentru toți la Ateneul Român
