Cel mai vechi ierbar din Europa de sud-est va fi expus în premieră, în 13 august, la Galeriile „Dumitru I. Grumăzescu” din Muzeul Municipal „Regina Maria” din Iaşi. Vechimea ierbarului? 290 de ani! Reprezintă ceva unic, ceva ce nu veți vedea în prime-time la televiziuni căci, nu-i așa, e doar un ierbar. Dar povestea lui e de prime- time.
Acest ierbar are o poveste rară, așa cum este și el: un ierbar viu, tip carte, ceea ce reprezintă o raritate. Are o valoare culturală şi istorico-documentară extraordinară. Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu va duce în capitala Moldovei acest exponat valoros, împreună cu altele care alcătuiesc expoziţia „Spectacolul Naturii”. Autorul acestui ierbar atât de bine realizat a fost un copil de 15 ani din Germania, cu părinţi transilvăneni.
„Alături de piese din colecţia de minerale, scoici sau fluturi, în expoziţie va putea fi admirat şi primul ierbar de pe teritoriul ţării noastre. Colecţia botanică a Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu are o deosebită valoare, nu numai istorică (aici există cele mai vechi ierbare din România, din prima jumătate a secolului al XVIII-lea), ci şi ştiinţifico-documentară prin valoroasele piese pe care le include. Ierbarul Baussner a fost întocmit în anul 1734 de către Georg Friedrich Baussner, student la Koniglichen Padagogium din Halle (Germania).
În ierbar: Plante cultivate în grădini şi parcuri
Conform datelor istorice cu privire la studenţi, păstrate în arhiva instituţiei de învăţământ în anul 1733, figura studentul Joannes Georgius von Baussner, din Viena (Austria). Johann Georg Friedrich Baussner s-a născut în jurul anului 1719 la Viena. Tatăl său, Simon Baussner Edler von Baussnern (1677-1742), era fiul superintendentului Bisericii Evanghelice din Transilvania şi preot în Biertan (judeţul Sibiu), iar mama sa Anna Maria, era sibiancă la origine, fiind fiica lui Bartolomeu Fabritius. Familia Baussner a locuit la Viena între anii 1711 şi 1733, ca apoi să revină în Hermannstadt (Sibiu), spun cei de la Muzeul Municipal „Regina Maria” Iași.
Organizatorii expoziţiei de la Iaşi spun că „ierbarul conţine exclusiv plante cultivate în grădini şi parcuri, culese, probabil, în mare parte în Germania. În literatura botanică, acest ierbar a fost menţionat pentru prima dată de botanistul F. Schur, care l-a găsit în anul 1853 în moştenirea botanistului sibian Josef Lerchenfeld. Fiind vorba aproape exclusiv de plante cultivate, al căror loc de recoltare nu a fost menţionat de autor, acest ierbar are o valoare culturală şi istorico-documentară extraordinară”.
Acest ierbar reprezintă pentru ştiinţă un tezaur pentru cultura grădinilor
Ierbarul de la Sibiu se deosebeşte de altele fiind un ierbar viu, tip carte, ceea ce reprezintă iarăşi o raritate. În anii 1700 existau doar cărţi cu plante desenate, nu cu plante presate. Tot unic este şi faptul că plantele sunt însoţite de bucăţi de ghivece desenate. Specialiştii sunt uimiţi să afle că autorul acestui ierbar atât de bine realizat a fost un copil de 15 ani din Germania, cu părinţi transilvăneni.
Ierbarul rar a fost adus la Sibiu de un medic sibian, tatăl unuia dintre prietenii lui Baussner, pentru că autorul acestei colecţii de plante a decedat.
“Este cel mai vechi ierbar din ţară şi probabil din Europa de Sud-Est. Prin simpla căutare pe Internet se poate observa că poţi număra pe degetele de la o mână articolele ştiinţifice referitoare la ierbarele pre-lineene şi de menţionat că din acestea nu toate sunt ierbare vii. Astăzi, acest ierbar reprezintă pentru ştiinţă un tezaur pentru cultura grădinilor deoarece arată diversitatea plantelor cultivate, nivelul informaţiilor ştiinţifice din prima jumătate a secolului XVIII precum şi interesul în acele timpuri pentru cunoaşterea naturii cât mai detaliată”, declara pentru Agerpres, acum șase ani, Ghizela Vonica, expert botanist al Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu.
De ce i se spune „ierbar viu”
Herbarul Baussner este unul cu totul deosebit, fiind vedeta depozitului de ierbarii de la Sibiu şi unul din cele mai căutate de specialişti.
Acest ierbar este o raritate fiind unul atât de vechi şi în care se pot vedea încă plantele presate cu multă grijă de aproape trei secole. Fiecare plantă este denumită, iar autorul ierbarului a notat şi momentul în care ea a înflorit. Ierbarul a trezit, de-a lungul timpului, numeroase întrebări în rândul specialiștilor și nu numai. Printre acestea și de ce i se spune „ierbar viu”? „Erau foarte rare acele ierbarii care conţineau plante presate, de unde şi numele vivum, deoarece pe acele timpuri întâlneai doar cărţi cu plante desenate care erau numite ierbarii şi erau folosite ca baze de date pentru farmacişti în recunoaşterea plantei în sălbăticie. Plantele presate din acest ierbar, cu aproximaţie 921 de exemplare sunt lipite direct pe 337 de coli de papir, dar fără rădăcină. Toate ierbarele acelor timpuri aveau lipite la baza tulpinilor câte un vas decorativ, ghiveci sau bentiţă decorativă deoarece era necesar să-şi educe fiecare colecţionar şi simţul artistic, foarte apreciat de altfel în acel timp”, mai explica Ghizela Vonica.
Aceeași sursă a descris, pe larg, cum a ajuns această raritate în posesia muzeului din Sibiu: „Tânărul (n.r- băiatul în vârstă de 15 ani, autorul ierbarului) s-a îmbolnăvit şi a murit devreme şi se pare că doi prieteni de-ai acestuia, originari din Transilvania, după terminarea studiilor au adus acest ierbar in Sibiu, dându-l părinţilor acestuia. Ierbarul a ajuns în cele din urmă, în mâinile surorii sale, Catharina Sofia von Rosenfeld”.
Întreaga colecţie de plante a trecut în custodia Muzeului de Istorie Naturală
Se pare că fiul acesteia Catharinei, Johann Friedrich von Rosenfeld (1739-1809), a fost bun prieten cu renumitul botanist transilvănean Joseph v. Lerchenfeld, al cărui herbar se află şi el în custodia Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu.
„Și se presupune că Herbarul lui Baussner a fost făcut cadou lui Lerchenfeld, ca simbol al prieteniei ce-i lega pe cei doi. După moartea lui Lerchenfeld, toată colecţia sa, inclusiv Herbarul Baussner, a fost lăsată unei rude care în final a vândut, în anul 1850 întreaga moştenire, Societăţii Ardelene pentru Ştiinţele Naturii, pentru suma de 30 florini. Mai târziu, întreaga colecţie de plante a Societăţii Ardelene pentru Ştiinţele Naturii a trecut în custodia Muzeului de Istorie Naturală, odată cu înfiinţarea acestuia în 1894″.
Astfel, Herbarul Baussner a ajuns să fie păstrat de peste un secol şi monitorizat din punctul de vedere al conservării în cadrul depozitului de ierbarii al muzeului din Sibiu.
Citiți și: 9 august – Ziua Iubitorilor de Cărți. Efectul mirosului de carte asupra noastră
