Luna, singurul satelit natural permanent al Pământului, poartă pe suprafața sa cicatrici și cratere care povestesc despre milioane de ani de impacturi constante.
Cel mai mare crater de pe Lună este mult mai mare decât am realizat vreodată
Printre acestea, cel mai mare și mai vechi crater de pe Lună este Bazinul Sud-Pole-Aitken, un gigant care acoperă aproape un sfert din întreaga suprafață lunară, cu un diametru de aproximativ 2.500 de kilometri. Este un crater impresionant, nu doar din perspectiva Lunii, ci și în întregul Sistem Solar.
Studiul acestui bazin masiv nu este deloc ușor din cauza vârstei sale, care depășește 4 miliarde de ani, și a dimensiunii colosale. De asemenea, erodarea și impacturile ulterioare au făcut ca multe dintre trăsăturile acestuia să fie ascunse.
Deși cercetările anterioare au adus unele explicații, cercetătorii au descoperit recent că bazinul Sud-Pole-Aitken ar putea fi mult mai mare și mult mai diferit decât se credea inițial.
Într-o cercetare realizată de geologul Hannes Bernhardt de la Universitatea din Maryland și echipa sa, au fost puse la îndoială numeroase teorii existente privind formarea craterului. Studiul se bazează pe observațiile făcute de NASA cu ajutorul orbiterului Lunar Reconnaissance Orbiter, care a cartografiat suprafața Lunii din 2009.
Echipa de cercetători a studiat mai mult de 200 de formațiuni montane de la periferia bazinului, care ar putea fi vestigii ale marginii craterului. Inițial, se credea că impactul care a creat acest crater a avut loc printr-o coliziune oblică, iar craterul avea o formă ovală. Însă, atunci când cercetătorii au finalizat analiza acestor trăsături, forma craterului s-a dovedit a fi mult mai circulară decât anticipaseră.
Impacturile care formează craterele de pe Lună nu doar că sparg materialul de la suprafață, dar și adânc din crusta Lunii, împrăștiind resturi pe întreaga zonă.
Deoarece Luna nu suferă procese de eroziune geologică sau atmosferică, aceste resturi sunt mult mai vizibile și rămân intacte pe suprafața sa. Cercetătorii sugerează că o formă circulară indică un impact mai vertical, asemănător cu o piatră aruncată drept în jos pe Pământ.
Aceasta implică faptul că resturile impactului ar fi fost distribuite uniform în jurul craterului, ceea ce contrazice ipoteza anterioară, care susținea că resturile erau împrăștiate într-o direcție principală.
Descoperirea acestui model de impact mai vertical are implicații semnificative pentru studiile lunare viitoare. Astronauții care vor ajunge în regiunea polului sudic al Lunii ar putea avea acces mai ușor la materiale din adâncurile crustei și mantalei lunare, zone care sunt de obicei inaccesibile.
Aceste materiale ar putea oferi informații valoroase despre cum s-a format Luna și ar putea ajuta la clarificarea unor teorii despre formarea Sistemului Solar.
Una dintre teoriile dominante privind originea Lunii este că aceasta s-a desprins dintr-un planetă care a fost lovită de un alt corp masiv în primele etape ale Sistemului Solar. Există, însă, și alte teorii, cum ar fi formarea Lunii dintr-un nor de resturi sau capturarea gravitațională a unui obiect extraterestru.
Mai mult, cercetările recente au relevat și alte trăsături ciudate ale bazinului Sud-Pole-Aitken. De exemplu, măsurătorile gravitației Lunii în jurul regiunii sugerează o densitate mai mare a crustei sub crater, ceea ce ar putea indica prezența unui fragment dens de asteroid în adâncuri. Studiile de acest tip pot oferi detalii importante despre procesele geologice care au avut loc pe Lună în urma impacturilor masive.
Bernhardt și echipa sa consideră că studiile lor reprezintă un pas important în înțelegerea istoriei Lunii. De asemenea, aceste cercetări au implicații semnificative pentru misiunile viitoare pe Lună și pentru explorarea regiunilor polare.
Astronauții care vor explora această zonă vor avea șansa de a accesa materiale antice din interiorul Lunii, care ar putea arunca lumină asupra unui aspect fundamental al formării Lunii și a Sistemului Solar.
În concluzie, descoperirile recente sugerează că Bazinul Sud-Pole-Aitken este mult mai complex și mai vast decât se credea anterior, iar studiile geologice de pe Lună ar putea oferi informații esențiale pentru înțelegerea originilor Lunii și ale Sistemului Solar.
CITEȘTE ȘI – Trecutul lui Venus este misterios. Oamenii de știință au descoperit un indiciu important
