În fiecare zi din Săptămâna Mare, preoții țin Deniile, slujbe speciale care se săvârșesc seara, începând cu Duminia Floriilor, până în Vinerea Mare, când se cântă Prohodul Domnului.
Ce sunt Deniile, slujbele speciale care se fac în Săptămâna Mare
Săptămâna Mare a început în Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului, în acest an în ziua de 13 aprilie. Caracteristica liturgică a Săptămânii Mari este reprezentată de Denii, slujbe unicat în cultul ortodox. Cuvântul denie vine de la slavonescul “vdenie” și înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă.
Deniile sunt slujbe de dimineață (utrenie) care se săvârșesc în seara zilei precedente ca o formă de priveghere prelungită a zilei, ca umplere a serii cu lumina duhovnicească a rugăciunii și a cântării. (‘Deniile din Postul Mare’, Ed. Trinitas, 1999)
Cu alte cuvinte, denia face ca seara să fie ziuă și lumină de priveghere. Deniile sunt specifice zilelor de joi și sâmbătă din săptămâna a cincea din Postul Paștilor, precum și întregii săptămâni a Sfintelor Patimi, care precede sărbătoarea Învierii Domnului.
Deniile din Săptămâna Patimilor încep, de fapt, duminică seara cu Denia de luni și se termină cu vinerea patimilor seara, când are loc slujba Deniei de sâmbătă, în care se cântă și Prohodul Domnului.
“Aceste lucruri sunt atât de mari și au atât de multă însemnătate încât de nu s-ar fi săvârșit, lumea și neamul omenesc ar fi pierit precum Sodoma și Gomora sau precum lumea dintru început, cea nimicită prin potop. Lumea dăinuie fiindcă există Sămânța Sfântă. Sămânța Sfântă e dăinuirea lumii. Lumea dăinuie fiindcă se află în lume aleși și sfinți, care se roagă pentru lume. Lumea dăinuie fiindcă în Cer nu s-a împlinit numărul celor aleși”. (‘Despre tulburările lumii de astăzi’, Sfântul Ioan de Kronstadt).
Citește și: Săptămâna Mare (Luminată/a Patimilor) – semnificația fiecărei zile
Ce se citește la Deniile din Săptămâna Mare
La prima denie, cea din Duminica Floriilor, se citește Evanghelia cu smochinul blestemat, pentru că nu avea roade întru el. ‘Să ne silim și noi a face roadele faptelor bune, ca să nu avem aceeași soartă cu smochinul din evanghelie, în ziua cea mare a dării de răspuns’, spune părintele Cleopa. (‘Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an’, Arhimandrit Cleopa Ilie)
În Lunea Mare se citește Evanghelia de la Matei despre sfârșitul lumii, ‘ca să fim mereu gata și în așteptarea venirii Domnului ca să judece vii și morții (Matei 24, 3-35)’, spune Părintele Cleopa. La denia de luni seară se va citi Evanghelia despre dajdia Cezarului (Matei 22, 17-22) și despre fățărnicia fariseilor (Matei 23, 1-39).
În Marțea Mare, la denie se va citi Evanghelia de la Ioan, în care se spune: ‘Puțină vreme mai este Lumina cu voi. Umblați până când aveți lumină, ca să nu vă cuprindă întunericul. Că cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge’ (Ioan 12, 35).
În Miercurea Mare se citește Evanghelia cu femeia păcătoasă care a uns capul Lui Hristos cu mir de mare preț. Tot acum Iuda vânzătorul s-a înțeles cu iudeii să-l vândă pe Mântuitorul lumii pe treizeci de arginți (Matei 26, 6-16). Miercuri seară la denie se citește Evanghelia pregătirii Cinei de Taină (Luca 22, 1-39).
La denia din Joia Mare se citesc cele douăsprezece evanghelii despre patimile, răstignirea și moartea pe cruce a Mântuitorului Hristos. Este o seară de priveghere, de rugăciune și de simțire, împreună cu Mântuitorul, a înfricoșătoarelor Sale patimi.
Citește și: Ce post TV difuzează filmul “Iisus din Nazareth” în Săptămâna Mare, în 2025
În Vinerea Mare, la Vecernie, se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Aer (Sfântul Epitaf), ce are pictat pe el punerea Domnului în mormânt. În seara din Sfânta și Marea Vineri se cântă slujba prohodului Domnului, apoi se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf cu lumânări aprinse în mâini, acum este înmormântat Domnul și este petrecut de la Golgota la Mormânt.
“La utrenia din Sâmbăta Mare se cântă șederea lui Hristos cu trupul în mormânt și coborârea Lui cu sufletul la iad, care a zdruncinat temeliile iadului și a slobozit sufletele chinuite, aflate în așteptarea lui Hristos. Durerea pentru moartea Mântuitorului se unește, deja, cu bucuria triumfătoare a nimicirii iadului de către Hristos și a pregustării biruinței asupra morții.
Procesiunea (prohodul) de la sfârșitul utreniei, după slavoslovia mare, închipuie tocmai coborârea biruitoare în iad și aducerea sufletelor eliberate în împărăția Cerească, unde Hristos nu a încetat să șadă pe tronul Său, împreună cu Tatăl și cu Duhul; fapt pentru care, după înconjurarea bisericii cu sfântul epitaf, acesta este adus la ușile împărătești, cu strigarea: ‘înțelepciune, drepți!’ și prohodul se încheie.
Având doar o oarecare asemănare exterioară cu o înmormântare, acest înconjur cu sfântul epitaf, ca și toată rânduiala utreniei din Sâmbăta Mare nu este, de fapt, deloc așa ceva”, spune Sfântul Ioan Maximovici.
