Furtul celor mai importante obiecte din patrimoniul cultural al României și anume coiful dacic despre care se spune că ar fi fost coiful regal, purtat de Decebal precum și patru brățări, toate din aur de 24 de karate au revoltat, pe bună dreptate, toată societatea românească. Este de salutat faptul că la nivelul guvernului s-a creat o celulă de criză și că atât Ministerul Culturii cât și Ministerul de Interne au luat legătura cu omologilor olandezi pentru a face schimb de informații. Cu toate acestea, apar niște întrebări care adâncesc și mai tare misterul jafului de la muzeul olandez.
Ca de obicei, Parchetul general se bagă în seamă fără rost
Pe scurt, iată istoricul: vineri noaptea la muzeul Drents, din orașul Assen aflat în Olanda în jurul orelor 3:00 noaptea a fost aruncat în aer singurul zid ce făcea legătura cu exteriorul, iar un grup de patru hoți posibil foști militari, au intrat înăuntru furând în aproximativ trei minute patru piese de o valoare excepțională, atât istorică cât și sentimentală. Este vorba de coiful aur dacic de la Coțofenești, care are și el o istorie specială (n-am s-o detaliez acum) și de patru brățări dacice, care au mai fost furate acum c.âțiva ani, dar au fost recuperate. Acțiunea a alertat deopotrivă autoritățile olandeze, cât și pe cele din România, iar la nivel guvernamental s-a constituit o celulă de criză, care să se ocupe de recuperarea cât mai rapidă ca obiectelor. De asemenea tot guvernul a trimis corpul de control al Primului ministru la Ministerul Culturii pentru a vedea dacă au fost respectate legile în vigoare în ceea ce privește modul în care au fost exportate temporar, dar mai ales păzite, obiectele de patrimoniu de o valoare inestimabilă. Hop și Leana cu chiloții jos. Ministerul Public, prin Parchetul general a declașat o anchetă având ca subiect nerespectarea regimului armelor și munițiilor. Păi bine măi găgăuzilor în gândire, are competență Ministerul Public să ncheteze un eveniment întâmplat pe teritoriul altei țări? Are parchetul competență să ia la întrebări pe directorul muzeului din Drents sau pe paznici? Deloc.
Câteva întrebări incomode
Desfășurarea jafului, care mie personal îmi ridică niște mari suspiciuni, generează niște întrebări de a căror răspunsuri poate depinde recuperarea în bune condiții a obiectelor dispărute. Sau nu.
1) De ce a acceptat Muzeul național de istorie și Ministerul Culturii să ducă la un obscur muzeu din Olanda originalele de o valoare inestimabilă pentru istoria României, mai ales că statul român nu au încasat un euro pentru această acțiune, iar profitul cultural de 70.000 de vizitatori este mai mult decât dubios, ca să nu zică îndoielnic.
2) Deși prin contract era prevăzută pază umană zi și noapte, la momentul spargerii în încăperea în care se aflau cele patru obiecte nu era nici un paznic.
3) Cine din România a verificat sistemele ce asigurau protecția celui mai important obiect din patrimoniul național românesc? Faptul că au reușit să fure coiful în doar trei minute arată că sistemul de pază a fost unul precar și că a fost construit așa cu bună știință.
4) Care este legătura între directorul Muzeului național de istorie și anumite personaje politice oculte din anturajul președintelui Iohannis?
5) De ce presa se încăpățânează să facă tam tam pe informația potrivit căreia o mașină a fost găsită arsă la granița cu Germania când este foarte clar că nu există o legătură de cauzalitate între furt și acea mașină incendiată, iar că incendierea mașinii poate să fi fost făcută intenționat pentru a deturna ancheta pe o pistă falsă.
6) Care au fost supervizorii care au semnat pentru plecarea în Olanda acestor a originalelor obiectelor de care am vorbit mai sus și de ce nu au fost trimise niște copii în mărime naturală de marea acuratețe așa cum este cutuma la nivel internațional?
Fac un apel pe această cale la ofițerii de informații din SRI dar mai ales la cei din Serviciul de Informații Externe în special la cei care lucrează pe relația cu Orientul îndepărtat, respectiv China, Singapore și așa mai departe, să facă toate eforturile posibile pentru ca informațiile de acolo să ajungă la anchetatorii din România, în care am mai mare încredere decât în cei din Olanda pentru că sunt mult mai motivați .Voi reveni.
Hakuna matata!