Crăciunul este una dintre cele mai celebrate sărbători din lume, dar nu toată lumea sărbătorește la fel. Dincolo de tradițiile familiare, cum ar fi Moș Crăciun, un brad, colindat și dăruirea de cadouri, o serie de țări, inclusiv SUA, accentuează în felul lor sărbătoarea.
În timp ce Crăciunul este, în esență, o sărbătoare creștină care sărbătorește nașterea lui Isus Hristos, de-a lungul secolelor diferite culturi l-au amestecat cu propriile lor istorii și valori – și, desigur, cu tendințele consumeriste. Iată câteva dintre obiceiurile de Crăciun din jurul lumii.
În America, „SantaCon” este un eveniment anual care a început în San Francisco în 1994, dar de atunci s-a răspândit în alte orașe, inclusiv în New York, unde pe străzi defilează pe străzi petrecăreți în stare de ebrietate îmbrăcați ca Moș Crăciun, notează Time. Acest lucru duce adesea la arestări multiple pentru vandalism și conduită dezordonată. Potrivit Vox, SantaCon-ul original a fost de fapt inspirat de un protest de artă de performanță împotriva lăcomiei și consumerismului care a preluat vacanța, organizat în Danemarca în 1974 de o trupă de teatru anarhist, iar organizatorii de astăzi din New York solicită donații pentru caritate).
În general, americanii consumă friptură de vită de Crăciun, potrivit Radio România Cultural, iar aperitivele conţin neapărat somon afumat, preparat în diferite feluri. Interesant este faptul că la Casa Albă se serveşte “Prăjitura prezidenţială”, preparată după o reţetă veche de peste două secole, din vremea lui Abraham Lincoln, cu cireşe, migdale, petale şi sirop de trandafiri – o tradiţie unică în lume.
În partea de vest a Americii este servită tradiţionala băutură “eggnog”, preparată din brandy, rom, ouă şi lapte, la care se adaugă câteodată scorţişoară sau nucşoară.
La bulgari de Crăciun e cu pâine specială
În Australia este uzual să se petreacă Crăciunul la temperaturi de peste 30 grade C, iar moşul, este evident în aceste condiţii, nu vine cu sania trasă de reni, ci cu placa de surf. Cina de Crăciun e marcată de obiceiul de a pune în una dintre prăjituri o bucăţică de aur, iar cel care găseşte metalul preţios se spune că va avea mult noroc în anul care urmează. Masa se serveşte, de obicei, pe plajă sau la picnic, iar în seara de Crăciun, australienii ies pe străzi, cu lumânări aprinse şi cântă melodii specifice sărbătorii.
Peste tot – în case, pe străzi şi pe plaje, există obiceiul decorării cu tufe verzi cu flori mici şi roşii. În Austria, sărbătoarea Sfântului Nicolae marchează începutul Crăciunului în Austria. Există credinţa că Sfântul Nicolae, însoţit de un diavol, merge din casă în casă şi îi pune pe copii să scrie o listă cu lucrurile bune şi lucrurile rele pe care le-au făcut de-a lungul anului, iar copiii cuminţi primesc nuci, jucării şi dulciuri. Cadourile de Crăciun, puse sub brad, nu pot fi deschise decât după cina din seara de Ajun.
La vecinii bulgari, Crăciunul („Koleda”) începe la miezul nopţii, atunci când există tradiţia ca fetele tinere să pregătească o pâine speciala („Krava”), copată pentru colindătorul favorit – „Koledarii” – tineri necăsătoriţi, costumaţi cu haine tradiţionale, care ţin în mâini un baston mare din lemn de stejar sculptat – „Koledarka” şi fac înconjurul satului şi se opresc în fiecare casă pentru a ura şi pentru a primi cadouri special preparate pentru ei. Uzual, Sărbatoarea Crăciunului durează pâna în zori.
În Cuba de Crăciun e cu „nochebuena”
Canadienii de limbă franceză au în tradiţie plăcinta cu carne, „la tourtiere”, însoţită de o supă tradiţională, brânzeturi, prăjituri cu fructe sau gogoşi, iar principalul desert de Crăciun este „Yule Log” – o prăjitură de ciocolată, în formă de buştean, acoperită cu un strat gros de ciocolată, fiind simbolul trunchiului de mesteacăn ars în focul imens ce a durat toată noaptea dinaintea plecării francezilor în Canada.
Canadienii de limbă engleză sărbătoresc Crăciunul cu gâscă friptă sau friptură de vită şi budincă de prune. Cele mai apreciate dulciuri sunt „Chicken Bones” – inventate în anul 1885, de fraţii Ganong, un amestec de scorţişoară, zahăr şi ciocolată şi „Barley toys” – create de Yarmouth Candy Company din Noua Scoţie, conţinând zahăr, glucoză, colorant şi ulei de măsline, un amestec turnat în forme de pui, iepuri şi alte animale, sau de Moş Crăciun.
În Chile copiii şi adulţii confecţionează sau cumpără mici figurine din lut, pe care le aşează sub brad – „pasebre” – din care Moş Crăciun („Viejito Pascuero”) îşi alege câte una din fiecare casă vizitată.
În Cuba – cea mai importantă perioadă este Ajunul Crăciunului – “nochebuena” (“Noaptea cea bună”), iar masa tradiţională înseamnă friptură de porc, fasole neagră servită cu orez şi plante tradiţionale (Yucca) sub formă de piure. Familiile numerose se reunesc şi, într-o groapă săpată în pământ şi plină de cărbuni acoperiţi cu frunze de bananier, frig un porc întreg. Familiile, care în Cuba includ rudele de toate gradele, petrec toată noaptea pe muzică tradiţională.
La italieni e cu vrăjitoarea Befana
În Elveţia – Samichlaus (Moş Crăciun) are întotdeauna şi sarcina de a aduce şi pomul de Crăciun în casele oamenilor, un obicei care se păstrează încă din anul 1775. Un alt obicei al elveţienilor este „Parada ridichilor luminate”: copiii ajutaţi de părinţi scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături şi forme, mai ales cu steluţe şi brăduţi. În ridichea astfel împodobită micuţii elveţieni pun o lumânare şi poartă ridichea ca pe o faclă, de obicei către şcoala unde învaţă, unde copiii reuniţi cântă în cor melodii tradiţionale
Crăciunul este cea mai importantă sărbătoare a anului în Finlanda, începută seara, la biserică, cu slujbe şi aprinderea de lumânări la mormintele celor dragi.
Masa de Crăciun este pregătită pornind de la produsele de bază – preparatele de peşte, asezonate cu şuncă şi cârnaţi – o specialitate de bază în bucătăria finlandeză. La francezi, deşi, în trecut Sfântul Nicolae aducea cadouri micuţilor în ziua de 6 decembrie, în cea mai mare parte a ţării, Père Noel (Moş Crăciun) i-a luat locul lui Moş Nicolae. Acesta vine în casele francezilor în noaptea de 24 decembrie şi pune cadouri în ghetuţe. Masa de Crăciun este dominată de tradiţionala „Bûche de Noel” – o prăjitură de ciocolată prezentată la masă sub formă de buturugă
În Italia Crăciunul începe, în mod tradiţional, cu opt zile înainte şi este denumit „Novena”. Există obiceiul ca cei mici să meargă din casă în casa, recitând poezii sau cântând, însă cadourile se primesc abia pe 6 ianuarie, fiind aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună la suflet – Befana.
În Israel, Betleem, oraşul în care s-a născut Iisus, este centrul sărbătorilor de Crăciun, iar în ajun, turiştii şi localnicii invadează bisericile şi urmăresc tradiţionala procesiune religioasă, începută de parada poliţiştilor, pe cai arabi, urmaţi de un bărbat care duce în spate o cruce uriaşă, şi de alte scene din istoria religiei creştine.
În Marea Britanie e curcan la masă de Crăciun
În Jamaica – Colindele de Crăciun sunt aceleaşi melodii populare întâlnite în lume, adaptate pe ritmuri raggae. Masa de Crăciun cea mai importantă este prânzul, care include orez, pui, carne de bou şi capră picantă.
În Marea Britanie, Crăciunul este cea mai importantă sărbătoare a anului, iar pregătirile încep cu mult înainte de 25 decembrie. După ce au petrecut întreaga lună decembrie căutând cadouri, scriind felicitări şi împodobind bradul (de regulă la jumătatea lunii decembrie), în Ajun, britanicii merg la biserică. Însă sărbătoarea Crăciunului şi-a piedut mult, în timp, din importanţa religioasă, axându-se mai mult pe petrecerile în familie.
La masa tradiţională din ziua Crăciunului se manâncă curcan, iar a doua zi, numită Boxing Day – este ziua în care britanicii se îmbulzesc la cumpărături profitând de reducerile semnificative de preţuri.
Acestea sunt doar câteva dintre obiceiurile de Crăciun din jurul lumii.
Citiți și: La masă cu Europa. Ce mănâncă oamenii de Crăciun
