Pentru DNA, actul de justiție pare să fie o glumă. Cel puțin așa relevă cazul medicului și reputatului profesor Irinel Popescu, o poveste în care literă de lege sunt probabilitățile și insistența procurorilor de a căuta vinovați unde nu sunt.
Suntem de acord, nimeni nu este mai presus de lege. Iar justiția trebuie să-și facă treaba independent de nume, statut social sau poziție. Cu seriozitate și intransigență.
Din păcate, nu întotdeauna se întâmplă așa. Iar dacă ideea de ”vânătoare de vrăjitoare” este uneori doar o metodă prin care persoane cu culpe palpabile încearcă să-și acopere faptele, există și cazuri în care ea este o realitate.
Una generată de un sistem imperfect. Dar, de multe ori, și mai grav, de judecători și procurori care uită de misiunea lor. Și se transformă în ”vânători” doar pentru că poziția le permite acest lucru. Mai cu seamă atunci când țintele vizate se înscriu într-o categorie pe care organisme precum DNA, PÎCCJ, sau altele de acest fel, le au în ”bătaia puștii”.
Irealul caz Profesor dr. Irinel Popescu
O dovadă este și cazul reputatul Profesor dr. Irinel Popescu. Medic primar chirurgie generală și doctor în știinte medicale. Dar și fondator al programului de transplant hepatic în România în cadrul Institutului Clinic Fundeni, iar în prezent coordonator al Centrului Integrat de Excelență în Boli Hepatice din Spitalul Clinic Sanador.
Acesta a fost ținta unor investigații și acuzații de corupție încă din 2012. Procurorii l-au cercetat cu privire la presupuse fapte de luare de mită, dare de mită, trafic de influență și cumpărare de influență. Fapte care s-ar fi produs în 2009, perioadă în care a avut și calitatea de președinte al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS).
Irinel Popescu a avut parte, din 2012 și până astăzi, așadar mai bine de un deceniu, de dosare închise și redeschise de mai multe ori. Între ele și unele concepute de investigatori ai DNA mandatați de procurorii anticorupție. Iar în prezent face obiectul a două dosare penale, în care este acuzat de luare de mită și abuz în serviciu.
Interesant este însă faptul că DNA a făcut tot posibilul pentru a-l prinde pe chirurgul Irinel Popescu. Mărturie este faptul că, de la un dosar la altul, și de la un an la altul, se schimbă și certitudinea remiterii pretinsei mite de către chirugul Irinel Popescu. Mai exact, a trecut de la “a oferit” la “a promis” și apoi la “ar fi promis că va oferi”.
Lucru pe care, de altfel, îl probează și colegii de la Lumea Justiției. Aceștia oferă o imagine completă asupra acestui caz, din care nu lipsesc documentele relevante. Un material pe care vă invităm să-l citiți. Și care, din păcate, are darul de a confirma ideile exprimate de noi în startul acestui articol.
