În Franța trăiesc aproximativ o jumătate de milion de români. Este vorba doar de o estimare, pentru că statul francez nu obligă pe nimeni să-și declare originea.
Între un sfert și o treime din populația României trăiește în afara granițelor țării, iar migrația din ultimii 35 de ani este responsabilă pentru 70% din această pierdere, conform datelor oficiale ale Institutului Național de Demografie.
Tot mai mulți cercetători români caută particularitățile comunităților românești din diferite țări occidentale, fiind vorba despre un fenomen care nu este la fel de accentuat în celelalte țări din fostul bloc comunist. Acest lucru a fost evidențiat de un studiu al Ralucăi Prelipceanu, despre românii din Franţa.
În cercetările sale, Raluca Prelipceanu, profesoară de științe economice și sociale, cu un doctorat pe tema migrației la prestigioasa Universitate Sorbona, a identificat particularități multiple ale comunității românești în Franța.
„Este un adevărat mozaic, am putea spune, migrația românească în Franța. Aproape toate profesiile sunt acum reprezentate. Desigur că sunt mulți medici, a doua comunitate de medici străini de pe teritoriu francez, peste 6000 de medici români, apoi ingineri, economişti, de asemenea sunt multe persoane care lucrează în construcții, mulți măcelari, persoane care lucrează în domeniul hotelier – de fapt am putea să-i calificăm drept migranți temporari, nu stau permanent. De asemenea, foarte multe persoane, mai ales femeile, lucrează în menaj”, a spus Raluca Prelipceanu în cadrul unui interviu pentru Radio România Actualități.
Istoria îi leagă pe români de Franța
Specialistul a vorbit și despre istoria specială care leagă cele două țări. Raluca Prelipdeanu spune că este vorba despre „„această veche legătură care există între România și Franța, pentru că inițial au fost preceptori francezi care au venit, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, pentru a educa copiii familiilor aristocrate, familiilor boierești din România. Ulterior, au început să vină românii aici la studii, în 1802 a fost primul student român aici, la drept, în 1834 primul student la arte frumoase.
Practic o istorie întreaga legăturilor dintre România și Franța, care nu există în cazul celorlalte țări europene. În același timp, m-ați întrebat de coagularea comunității. Este totuși un clivaj între migrația,pe de o parte,cea foarte veche și migrația mai recentă,și un alt clivaj între migrația celor înalt calificați, deci cei foarte educați, și cei mai puțini educați. Dar în ultima vreme există această tendință ca românii să petreacă tot mai mult timp împreună. Există multe asociații care s-au constituit în ultimii ani, există și o deschidere mai mare din partea autorităților românești care încurajează această coagulare a comunității”.
De ce n-ar pleca românii din Franța înapoi în țară. Nepotismul, de vină
Este extrem de interesant ce a răspuns doamna profesoară la întrebarea „De ce n-ar pleca un român din Franța înapoi în țară?”.
„Mai este și această problemă a mentalităților. Așa cum vă pot spune dintr-o anchetă de teren realizată anul trecut, deci destul de recent, îmi vine în minte o frază care mi-a spus un domn de la Nisa, mi-a spus că nu se mai simte acasă acolo. Mai există încă și această importanță a rețelelor în România. Mai puțin poți accede într-un post pe criterii meritocratice, cât mai mult rețele de, să spunem, nepotism şi atunci sigur că oamenii sunt nemulțumiți și îngrijorați în același timp.
S-au dezobișnuit, s-au obișnuit poate cu alte valori, cu un alt sistem bazat pe merit, chiar dacă unii se mai plâng de discriminări, și în Italia, și chiar și în Franța, totuși este un sistem care funcționează. Alții mai invocă și alte cauze, de exemplu, calitatea tot mai proastă a sistemului medical și a sistemului educațional din România. Deci instituțiile care practic nu funcționează așa cum ar trebui.
Citiți și: Ce e Franța nesupusă
