Pictura Catedralei Naţionale este sfinţită duminică, 26 octombrie, de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului şi de Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, însoţiţi un sobor de 65 de ierarhi, 70 de preoţi şi 12 diaconi. Catedrala Națională se află deja în Cartea Recordurilor.
Evenimentul, la care sunt aşteptaţi peste o sută de mii de oameni, marchează Centenarul Patriarhiei Române. În 2025 se împlinesc 140 de ani de când Bisericii Ortodoxe Române i-a fost recunoscut statutul de Biserică Autocefală şi 100 de ani de când a fost ridicată la rangul de Patriarhie.
Catedrala Naţională, cu o înălţime de 127 de metri, este cel mai înalt lăcaş de cult ortodox din lume. Coloanele sunt de inspiraţie brâncovenească, iar cupolele de inspiraţie bizantină. Edificiul a fost conceput înconjurat de un spaţiu care, văzut de sus, are formă de potir. Pictura monumentului este realizată în tehnica mozaicului pe 25.000 mp, materialele folosite în realizarea icoanelor au fost achiziţionate din Veneţia şi Carrara, candelabrele sunt din alamă masivă, intrarea se face prin 27 de uşi din bronz, clopotul mare are 27 de tone iar silueta edificului este determinată de cele 8 turle. Slujba de sfinţire a picturii va avea loc duminică, în prezenţa a 2.500 de invitaţi oficiali.
Catedrala Naţională are hramurile Înălţarea Domnului (Ziua Eroilor) şi Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României.
Când a intrat Catedrala Națională în Cartea Recordurilor
În mai 2021, potrivit Academiei Recordurilor Mondiale (Academy of World Records), citată de Agenţia de Ştiri Basilica a Patriarhiei Române, Catedrala Națională a stabilit un record: cel mai mare iconostas ortodox din lume, cu o lungime de 23,8 m şi o înălţime de 17,1 m. Cu alte cuvinte, Catedrala Națională a intrat în Cartea Recordurilor.
Catapeteasma Catedralei Naţionale a fost realizată sub conducerea pictorului Daniel Codrescu, în decursul anului 2018. Iconostasul cuprinde 45 de icoane realizate în stil bizantin şi aşezate pe patru registre. Mozaicul este realizat din tesere (tesere de mozaic) fabricate în atelierul Orsoni din Veneţia. La acea data, în mai 2021, Academia Recordurilor Mondiale menţiona că, după ce Catedrala va fi pictată integral, va deţine cea mai mare colecţie interioară de picturi în mozaic.
De asemenea, pe absida altarului este cea mai mare reprezentare a Maicii Domnului (Platytera) din România, cel puţin, având 16 metri de la bază până la vârful aureolei. Anul 2018 a adus momentul mult așteptat al sfințirii Altarului Catedralei Naționale ( eveniment care a avut loc la 25 noiembrie 2018 – Anul Centenar al Marii Uniri). Papa Francisc a vizitat Catedrala Naţională pe 31 mai 2019.
Mihai Eminescu şi Ioan Slavici – primii intelectuali care au susţinut ideea construirii în Bucureşti a Catedralei
Ideea ridicării unei catedrale reprezentative pentru spaţiul românesc a apărut imediat după dobândirea Independenţei de stat, în urma războiului din 1877 – 1878, atunci când s-a constatat că nicio biserică din Bucureşti nu era suficient de încăpătoare pentru a găzdui pe toţi cei care participau la slujbe Te Deum oficiate cu ocazii deosebite sau la alte momente solemne, potrivit basilica.ro.
Primii intelectuali care au susţinut ideea construirii în Bucureşti a „Catedralei Mântuirii Neamului”, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru independenţa naţiunii, au fost Mihai Eminescu şi Ioan Slavici.
După proclamarea României ca regat, Regele Carol I a înaintat Camerei Legislative un proiect de lege privitor la construirea unei catedrale în Capitală. Legea a fost votată pe 20 mai 1882 în Senat, fiind considerată ziua de start a proiectului. Astfel, s-a născut Legea 1750, promulgată de Regele Carol I la 5 iunie 1884 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 49 din 6 (18 iunie) 1884, în care se menţiona necesitatea construirii unei catedrale ortodoxe în Bucureşti.
Patriarhul Teoctist a fost cel care a relansat proiectul unei Catedrale Naţionale
Cu toate că Regele Carol I a promulgat primul proiect de lege destinat construirii catedralei, lucrările au fost tergiversate, iar imediat după Marea Unire Mitropolitul Primat Miron Cristea, https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/o-catedrala-monumentala-a-neamului-romanesc-201527.html
devenit Patriarh în 1925, a mers în audienţă la Regele Ferdinand pentru a-l ruga să sprijine proiectul. După o analiză a propunerilor, Patriarhul Miron a decis asupra locului de la baza Dealului Mitropoliei (actuala Piaţă a Unirii) care a fost sfinţit în 11 mai 1929.
Demersurile s-au oprit din cauza crizei economice, a celui de-Al Doilea Război Mondial şi apoi din cauza instaurării regimului comunist în România.
Patriarhul Teoctist a fost cel care a relansat proiectul de ridicare a unei Catedrale Naţionale, în acest sens sfinţind o cruce, în 5 februarie 1999, ca piatră de temelie a viitoarei catedrale, în locul din Piaţa Unirii pe care îl sfinţise anterior şi Patriarhul Miron Cristea.
Catedrala Națională a fost ridicată pe Dealul Arsenalului, în amintirea celor cinci biserici „răstignite”
Între timp, amplasamentul a fost schimbat, fiind stabilit în 2005 pe Dealul Arsenalului. Proiectul a fost asumat şi de stat prin Legea 376/2007 care prevedea: „Fondurile destinate construirii Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului vor fi asigurate de către Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, de către Guvernul României, în limita sumelor alocate anual cu această destinaţie prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, precum şi de către autorităţile administraţiei publice locale”.
Slujba de aşezare a pietrei de temelie şi a sfinţirii locului destinat construirii Catedralei Naţionale pe terenul din Calea 13 Septembrie a avut loc în 29 noiembrie 2007, fiind oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, cel de-al şaselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, la sfârşitul anului 2010 începând lucrările de construcţie a Catedralei Mântuirii Neamului.
Catedrala Națională în presa străină
„Dominând orizontul orașului, catedrala a fost subiectul atât al mândriei naționale, cât și al unor importante dispute politice și financiare. Pentru credincioșii ortodocși, aceasta reprezintă „renașterea spirituală a României moderne”; pentru mulți alții, însă, ea reprezintă un monument al grandorii și puterii instituționale a Bisericii”, notează Balcan Insight.
Antropologul italian Giuseppe Tateo, care urmărește ascensiunea catedralei în studiul său despre România contemporană, publicat în limba engleză în 2020 sub titlul „Sub semnul Crucii”, consideră că ambele perspective sunt legitime și reflectă o realitate complexă.
„O catedrală nu este doar o reprezentare simbolică a credinței”, a declarat pentru BIRN Tateo, în vârstă de 36 de ani, de la Universitatea Roma Tre. „Este, de asemenea, o clădire cu un stil arhitectural bine definit, care ar trebui să fie reprezentativ pentru oraș. Majoritatea arhitecților cu care am vorbit consideră că proiectului îi lipsește valoarea estetică… pentru că nu prezintă creativitate sau inovație. Constructorii au urmat doar directivele Patriarhiei, care prevedeau că catedrala trebuia să servească drept simbol al credinței și prestigiului național.”
O altă condiție cheie stabilită de Patriarhie a fost durabilitatea clădirii. „Patriarhul Daniel a cerut o garanție de 1.000 de ani pentru structură (…) ca o modalitate de a proiecta ideea creștinismului ortodox românesc de-a lungul secolelor. Constructorii, însă, au spus că o pot garanta doar pentru 500 de ani”, a spus Tateo într-un interviu”. Conform sursei, Tateo a remarcat alegerea amplasamentului Catedralei. Pentru el, această vecinătate fizică dintre două monumente, unul al comunismului, celălalt al ortodoxiei, exprimă complexitatea identității românești moderne.
Explicația amplasamentului este „simplă” însă: amplasamentul a fost stabilit în 2005 pe Dealul Arsenalului, în amintirea celor cinci biserici „răstignite”, dintre care trei (Alba Postăvari, Spira Veche şi Izvorul Tămăduirii) au fost demolate, iar două (Schitul Maicilor şi Mihai Vodă) au fost translatate de regimul comunist spre a construit pe locul lor Casa Poporului, conform basilica.ro. Dar, ca un fapt „inedit”, în ultima vreme se vorbește tot mai puțin despre bisericile demolate de Ceaușescu, relatări care altădată erau prezente din abundență în mass media.
Arhitectura Catedralei Naţionale reprezintă o sinteză între tradiţie şi contemporaneitate, armonizând elemente arhitecturale din diferite zone ale României (ocniţe moldave, pridvoare brâncoveneşti şi turnuri zvelte transilvane), precum şi elemente de monumentalitate de la unele catedrale occidentale, ţinând seama că, în zilele noastre, o mare parte a diasporei române se află în Occident.
