Un nou studiu realizat cu ajutorul mai multor telescoape NASA oferă o estimare mai precisă a numărului de găuri negre supermasive ascunse, comparativ cu cele vizibile, în univers. Această cercetare este esențială pentru înțelegerea rolului pe care găurile negre îl joacă în evoluția galaxiilor și modul în care acestea pot influența dimensiunea și formarea acestora.
Câte găuri negre sunt ascunse? Un studiu NASA oferă un răspuns mai precis
Găurile negre supermasive sunt obiecte cosmice cu o masă de miliarde de ori mai mare decât a Soarelui, fiind considerate a se afla în centrul fiecărei galaxii mari. Acestea au o gravitație extrem de puternică, care atrage tot materialul din jur, iar procesul de acumulare de materie poate face ca aceste găuri negre să devină extrem de luminoase. În ciuda acestui lucru, multe dintre ele sunt ascunse de nori groși de gaz și praf, ceea ce face extrem de dificilă observarea lor, scrie site-ul oficial.
Astronomii au teoretizat că aproximativ jumătate din găurile negre supermasive sunt ascunse de aceste nori, dar până acum nu existau date precise care să sprijine această ipoteză. Studiul recent, publicat în Astrophysical Journal, a reanalizat observațiile și a descoperit că aproximativ 35% din găurile negre sunt într-adevăr foarte obscure, mai mult decât se estimase anterior, iar acest raport ar putea fi chiar mai aproape de 50% în realitate.
Găurile negre nu pot fi observate direct, deoarece nici lumina nu poate scăpa din gravitația lor extremă. Totuși, ele pot fi identificate prin lumina pe care o emit materialele care se învârtesc în jurul lor. Atunci când gazul este atras în orbita unei găuri negre, acesta se încălzește la temperaturi extrem de ridicate și radiază într-o gamă largă de frecvențe, inclusiv raze X și infraroșu.
Pentru a detecta găurile negre ascunse, cercetătorii au folosit un set de instrumente unice. Telescoapele infraroșii, cum ar fi satelitul IRAS al NASA, care a funcționat în anii ’80, au permis detectarea radiației infraroșii emise de nori de gaz și praf care înconjoară găurile negre. Aceste telescoape sunt capabile să observe atât găurile negre care sunt vizibile din față, cât și pe cele care sunt vizibile doar din lateral, în ciuda faptului că nori groși pot ascunde complet discul luminos al acestora.
Pentru confirmarea găurilor negre ascunse, cercetătorii au utilizat și observatorul de raze X NuSTAR al NASA, care este capabil să detecteze razele X de înaltă energie ce pot pătrunde prin nori de gaz și praf, oferind indicii suplimentare despre prezența acestor obiecte masive.
Unul dintre obiectivele majore ale acestui studiu a fost să ajute la înțelegerea modului în care găurile negre supermasive cresc și influențează galaxiile. Dacă găurile negre se formează și se măresc prin acumularea de material din jurul lor, este de așteptat ca multe dintre ele să fie ascunse de nori groși de gaz și praf. Studiul sugerează că această ipoteză ar putea fi corectă, întrucât numărul găurilor negre ascunse este semnificativ mai mare decât estimările anterioare.
Pe lângă impactul asupra cunoașterii noastre despre formarea găurilor negre, studiul are implicații și pentru înțelegerea evoluției galaxiilor. Găurile negre supermasive influențează galaxiile prin modul în care reglează formarea de stele. Găurile negre, prin atragerea și arderea materialului din jur, pot reduce rata de formare a stelelor dintr-o galaxie, intervenind astfel în evoluția acesteia.
Fără găuri negre supermasive, galaxiile ar putea fi mult mai mari, având o rată mai mare de formare a stelelor. Găurile negre, prin mecanismele lor de „respirație” – adică procesul de atragere și aruncare înapoi a materialului în galaxie – pot reduce semnificativ cantitatea de gaz necesară pentru formarea de noi stele. Astfel, prezența găurilor negre joacă un rol esențial în echilibrul și dimensiunea galaxiilor.
CITEȘTE ȘI – NASA: Nava spațială solară Parker s-a apropiat cel mai mult de soare