Reperele pieței muncii în ceea ce privește calitatea de manager se confruntă cu provocări fără precedent, potrivit specialiștilor în domeniu. Uneori încrederea, dinamica, performanța nu constituie lucruri ușor de obținut.
„Dorința de a fi plăcut costă scump”, notează Anca Gheorghiu, coach și managing partner la Markant Consult, referindu-se la noile provocări ale managerilor pe piața muncii, în ceea ce privește problemele companiei, relația cu echipa.
Anca Gheorghiu are și un exemplu: prima discuție de coaching cu Cornel, manager cu vechime de peste 15 ani. „„Am multe de reglat. …..Îmi e mai ușor să zic „mai vedem” decât să iau decizii clare. Constat că, în fața fiecărei probleme, trag de timp, sper că se va rezolva de la sine sau că poate altcineva va veni cu soluția salvatoare.
Atunci când a fost necesar să dau un feedback unui coleg, dacă puteam să mă ascund după un paravan, probabil aș fi făcut-o. Simt că trebuie să mă protejez de presiunea deciziilor grele și de disconfortul confruntărilor”, i-a spus el. În mintea lui Cornel, justificările lui erau perfect logice si le invoca mereu pentru a-și susține comportamentul, evidențiază Anca Gheorgiu și enumeră: „Dacă amân decizia acum, evit riscul de a greși”, „Dacă îi voi spune asta acum, o să-i ranesc sentimentele”, „Nu va iesi nimic bun din situația asta conflictuală. Mai bine să nu-mi stric relația cu el”.

Un manager poate fi un om autentic
Pe parcusul discuției cu acest manager, coach-ul a aflat că el conștientiza deja că era mai degrabă frica de a nu fi confruntat cu întrebările la care nu avea răspuns. Chiar a spus, cu un oarecare regret: „„Echipa…..nu mai vine spre mine. Preferă să meargă spre alții. Comportamentul meu e ca un zid rece și impenetrabil. Când veneau la mine cu probleme sau provocări, răspunsul meu era unul vag: „Hai să așteptăm puțin și să vedem cum evoluează lucrurile.
Nu stiu cum să comunic cu ei așa…cu empatie, ca un prieten. Dacă echipa mă consideră incompetent? Am preferat să mă retrag în carapacea mea, să stau pe margine și să sper că furtuna va trece”.
Anca Gheorghiu spune că „acel manager rece si oarecum distant imi apărea acum în față ca un om căruia chiar îi pasă. Mult. Autentic”. Știa că temerea cea mai mare a lui Cornel era să nu fie perceput ca un manager absent, care evită responsabilitatea. Pe parcursul coachingului, și-a dat seama că el încerca să găsească scuze: ba că voia să le ofere autonomie, că nu voia să-i împovăreze cu decizii pripite. Dar de fapt, conștientiza că își amână propriile sale responsabilități de manager.
Lider pe teren
Cu timpul, după mai multe discuții coach-manager, el a realizat că echipa avea nevoie de el nu doar ca un spectator în tribună, ci ca un lider pe teren. A învățat să-și asume deciziile, chiar și pe cele nepopulare. De asemenea, a reușit să facă cu încredere un pas înainte și să-și asume rolul de a-și ghida echipa, nu doar de a o observa. „Și ceva magic s-a întâmplat când a început să facă toate acestea: echipa a început să se deschidă din nou, au început să vină cu idei, să ceară feedback, să simtă că nu mai sunt singuri în fața obstacolelor”, spune Anca.
Ea adaugă că managerul a înțeles că vulnerabilitatea de a recunoaște că nu știe totul nu îl face un manager mai slab, ci unul mai uman. „Am lăsat în urmă frica paralizantă de a greși și am câștigat o echipă care știe că poate conta pe mine. Nu pentru că am eu toate răspunsurile, ci pentru că am curajul să caut împreună cu ei soluțiile”, i-a mărturisit el coach-ului.
În altă ordine de idei, dar pe același subiect, poziția de manager este grea, stresantă, excesiv de frustrantă și e adesea o cale rapidă pentru epuizare, notează Outside Angle.
Ca manager, „ai început cu mari ambiții. Ai învățat meseria. Ai pus timp în joc. Ai făcut unele greșeli, dar ai ieșit în mare parte nevătămată. Poate te-ai lovit de câteva denivelări, dar ți-ai dat seama cum să navighezi și te-ai întors mai puternic ca niciodată. Oricum ar fi, ai învățat să faci lucruri pe care alții nu le-au putut sau nu le-ar fi făcut și ai fost recunoscut pentru contribuțiile tale. Ai fost recompensat cu ceva mai mulți bani și cu mult mai multă responsabilitate. Ai avut ocazia să abordezi lucruri despre care credeai că vor face mari diferențe.
Poate că undeva pe parcurs, totuși, eforturile tale prodigioase au au încetinit…”.
Rețeta rezistenței” pentru un manager
Potrivit sursei menționate, idealul de management persistă, indiferent de adevărul dur. În ciuda faptului că un manager devine din ce în ce mai precaut, epuizat, sceptic și, în cele din urmă, nemotivat, rămâne optimist. „Rețeta rezistenței” pentru un manager, oferită de Ouside Angle? „Învață-i pe alții ceea ce știi tu! Cultivați simțul de echipă! Deveniți marele lider despre care ați știut întotdeauna că puteți fi! Și mai mult, trăiește, lucrează, finalizează”.
Și dacă un manager obosește? „Poate că viteza schimbării care se produce pe piața muncii este responsabilă. Cine ar fi putut să prevadă așa ceva? Poate că există un curs. O carte. Un podcast. Un mentor”…Lucru valabil și pentru echipe.
Citiți și: Work Trend Index 2024. Ce face inteligența artificială la muncă