Pacienții din instituțiile medicale riscă să se infecteze în timp ce primesc tratament pentru alte afecțiuni de la medici, dacă nu se respectă anumite reguli de igienă în spitale. Acest lucru îl transmite, printre multe altele, o carte interesantă.
Curățarea mâinilor poate preveni răspândirea germenilor, inclusiv a celor care sunt rezistenți la antibiotice, și protejează personalul medical și pacienții. Reprezentanții Spitalului Clinic de Urgență București („Floreasca”) atrag atenția asupra importanței igienei mâinilor în spitale.
Igiena mâinilor reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a infecțiilor nosocomiale în spitale și alte instituții medicale. În mediile spitalicești, pacienții sunt vulnerabili la infecții, iar transmiterea germenilor se poate face ușor prin contactul direct sau indirect. De aceea, spălarea și dezinfectarea mâinilor la momentul potrivit sunt esențiale atât pentru personalul medical, cât și pentru pacienți, se arată într-o postare de pe pagina oficială de Facebook a Spitalului „Floreasca”.
Lansarea cărții „Igiena mâinilor în mediul spitalicesc” a avut loc recent, ocazie cu care echipa Spitalului „Floreasca” a oferit mai multe detalii despre acest volum.
În 17 septembrie a fost lansată această lucrare de referință în domeniul igienei și prevenției infecțiilor nosocomiale. Cartea scrisă de prof. dr. Ioana Grințescu, medic primar ATI, alături de Viorica Nedelcu (asistent medical licențiat și Doctor în Medicină) și S.L. Carmen Mazilu (asistent medical licențiat, președinta OAMGMR Filiala București, cu o vastă experiență și o carieră impresionantă) vine să sublinieze importanța crucială a igienei mâinilor în spitale.

De ce e important pentru medici să se spele pe mâini
Lucrarea reprezintă un ghid complex și detaliat, adresându-se atât personalului medical, cât și studenților sau celor care doresc să aprofundeze măsurile necesare pentru prevenirea infecțiilor. Autorii oferă o viziune integrată asupra acestui aspect esențial, combinând teoria cu exemple practice din experiențele proprii în diverse instituții medicale. Aceasta lansare marchează un moment important pentru sistemul de sănătate, contribuind la educarea și responsabilizarea personalului medical în vederea protejării pacienților și reducerii riscurilor de îmbolnăvire”, se arată pe Facebook.
„Prin dedicarea și expertiza prof. dr. Ioana Grințescu și a celor două asistente medicale, această carte își propune să devină o resursă esențială în îmbunătățirea siguranței și calității actului medical în România”, mai notează cei de la Spitalul Floreasca.
Cu siguranță vă aduceți aminte de obsedantul „spălați-vă pe mâini” din pandemie. Focalizându-ne strict pe „partea științifică”, aflați că dacă astăzi spălatul pe mâini reprezintă un gest normal, care ne ajută să ținem la distanță virusurile și bacteriile, nu întotdeauna a fost așa. Acest lucru i se datorează medicului obstetrician Ignaz Semmelweis, care a descoperit, în anul 1847, că spălatul pe mâini poate salva vieți. Ignaz s-a născut în Budapesta, Ungaria, și a trăit între anii 1818 și 1865. A absolvit medicina în anul 1846 și a început să lucreze în cadrul Spitalului General din Viena, unde a observat că foarte multe femei decedau din cauza febrei puerperale, o infecție a tractului genital, care apărea în urma nașterii, fiind cauzată de agenți patogeni.
Prin urmare, Ignaz a susținut că spălarea adecvată a mâinilor ar putea reduce riscul de deces. Spre exemplu, înainte de a intra în salonul de travaliu îi obligat pe medici să folosească o perie pentru a se spăla pe mâini și sub unghii cu o soluție pe bază de apă și înălbitor, și se pare că lucrul acesta a dat roade, pentru că rata mortalității a început să scadă.
Pe când spălarea mâinilor era ceva scandalos
Dar să ne întoarcem un pic în…istorie, să vedem doar un pic din ceea ce se întâmpla înainte ca medicul Ignatz să impună apa și săpunul. În 1825, vizitatorii Spitalului St George din Londra au găsit ciuperci și viermi înflorind în păturile umede și murdare ale unui pacient . În același timp, chirurgii, mai degrabă decât să își curețe mâinile după disecție, treceau de la tăierea unui cadavru la asistarea unei nașteri. Nu e de mirare că acele spitale și clinici de maternitate au fost denumite „adevărate case ale morții” mai degrabă, decât locuri de tratament și reabilitare .
Ratele mortalității în spitale au crescut vertiginos în acea perioadă, iar metodologia de contabilizare a deceselor a fost la fel de fiabilă ca. Medicina era la început și legarea agenților patogeni de infecții era o descoperire uriașă de făcut. În anii 1800, spălatul pe mâini nu era de bun simț medical: era considerat scandalos. De fapt, pledoaria pentru aceasta costa adesea un medic cariera lui la acel moment, potrivit ncbi.nlm.nih.gov. Peste ani, cu timpul, spălarea mâinilor a devenit un subiect central în controlul agenților patogeni. Istoria spălării mâinilor în medicină și revizuirea acestui mod de păstrare a sănătății a fost recunoscut ca un comportament acceptat, ca parte a igienei.
Citiți și: Recomandarea medicului: Câtă apă trebuie să bem vara