Puiul bate mielul uneori. Crescătorii de oi au sărit calul. Și anul ăsta tot 45 de lei e kilogramul de miel, mai mult oase. Cu atât se vinde în Piața Drumul Taberei cadavrul fiului oii, cu care cinstim Învierea Domnului. La prețul ăsta carnea de miel e inabordabilă pentru pensionari. O delicatesă scumpă.
Puiul bate mielul, uneori
Gătit ba ostropel, ba friptură la cuptor, ba coaste un miere, mielul e regele mort al mesei de Paste. Nici în celelalte piețe prețul nu e mai jos. Dimpotrivă, la Obor mi-a povestit un prieten, că mielul eco să vinde și cu 65 de lei kilogramul. Oare de ce e eco? Iarba tot aia e și unde o fi văzut el, mielul ăsta de fițe, iarbă premium nu înțeleg. O fi fost hrănit cu iarbă din aia halucinogenă.
Crescătorii de oi au cam sărit calul
De când e oaia, oaie, ciobanii de la munte, deal și câmpie și-au făcut prostul obicei de a ridica prețul cărnii de miel precum s-a ridicat la ceruri racheta Apollo 13. Nu e nimic nou sub canapea. Nici măcar ciorapii care sunt acolo de doi ani. În apropierea sărbătorilor de Paște, ouăle se umflă în gălbenușul prețurilor, carnea de miel devine brusc valută forte, ceapa, atât de necesară stufatului, se tranzacționează vremelnic pe bursa de la Lehliu Gară.
În general, cam tot ce e legat de masa pascală se cotează la invizibila bursă locală. Oierii dau mielul la populație și la propriu și la figurat, pretextând scumpirile în lanț, la carburant, la îngrășămintele cu care sunt crescute plantele, care la rândul lor hrănesc oile, și așa mai departe. Nimic nou sub soare și la vară cald. Micii producători sunt sugrumați de triplarea impozitului pe cifra de afaceri de la 1% la 3%. În loc să-și protejeze compatrioții, care dau în brânci, încercând să pună pe roate o afacere cu profit minim, coaliția politică pune conștient pe butuci economia românească, favorizând marile companii internaționale cărora, în mod inexplicabil, impozitul le-a rămas la 1%.
În timp ce românii fac efortul imaginabile să-și asigure un puțin, cât de cât decent, de pus pe masă, Guvernul le aruncă cu punga de apă în cap și îi strânge de ouăle Pascale până la limita suportabilă a sărăciei. Într-un interviu acordat site-uri dcnews, unul dintre cei mai redutabili economiști ai României, Adrian Negrescu ia gâtul mielului logicii, reușind să scoată toate cele necesare pentru drobul argumentației și să le înșire pe masă, încercând, așa cum făceau vechii greci, să ghicească viitorul, care oricum am da-o va fi mai sumbru decât o zi cu două eclipse consecutive. N-aș vrea să fiu în pielea pensionarilor, obișnuiți să aibă pe masă măcar o ciozvârtă de miel, acolo, de gust și ceva pentru o ciorbă din cap de miel și trei linguri de stufat. Mă îndoiesc că domnul Ciolacu, domnul Bolojan și toți cei care le stau prin preajmă, vor avea după sărbători curajul să scoată capul electoral și să mai mintă, încă o dată, că au făcut tot ce le a stat în putință pentru ca omul de rând să trăiască mai bine. Dincolo de vorbe și de chiuituri politice, călușarii PSD, PNL și UDMR cam bat pasul pe loc. Parcă niciodată de carnea de miel n-a fost atât de scumpă. Dacă stau să mă gândesc bine, după indicele economic Big Mac de la McDonald’s, cred că ar trebui ca și noi, românii, să avem indicele economic și istoric “mielul de Paște” și să vedem cât a costat un miel de 15 kg de-a lungul istoriei.
Nu întâmplător, pe vremea lui Ceașcă exista temuta “Poliție a piețelor” în care niște domni galonați le cam dădeau lepșa cu amenzi și chiar pârnaie comercianților care îndrăzneau să vândă cu prețuri peste mercurial. Parcă era mai bine atunci. Falimentul ospățului de Paște și tristețea care va înconjura mesele multor familie sărace din România, arată încă odată, că suntem vaccinați zilnic cu doze din ce în ce mai mari de minciună și că ar trebui să tăiem odata gâtul mielului imposturii, indiferent din ce partid politica fac parte. Hakuna matata!
