Carla Bruni-Sarkozy, fosta primă doamnă a Franței, a fost inculpată și plasată sub control judiciar, pentru că ar fi presat un martor care îl acuzase pe soțul ei, Nicolas Sarkozy, că a primit plăți ilegale din Libia pentru finanțarea campaniei prezidențiale din 2007, potrivit Sky News.
Fostul fotomodel nu are voie să ia legătura cu alte persoane din proces în afară de soțul său. La începutul acestui an, Sarkozy a fost condamnat la un an de închisoare pentru că și-a finanțat ilegal campania electorală. Sentinţa poate fi executată prin mijloace alternative, cum ar fi purtarea unei brăţări electronice, fără a merge la închisoare. Sarkozy primise iniţial o pedeapsă de un an de închisoare, în 2021, atunci când a fost găsit vinovat prima dată, dar aplicarea deciziei a fost suspendată până la judecarea apelului.
Printre acuzațiile preliminare cu care se confruntă Carla Bruni se numără tăinurea influențării martorilor și tentativa de a comite fraudă prin inducerea în eroare a magistraților care îl investigau pe soțul său în baza suspiciunii că ar fi primit fonduri ilegale în timpul campaniei prezidențiale din 2007.
Ziad Takkedine, un om de afaceri franco-libanez, are un rol central în dosar. Inițial, acesta susținea a livrat trei valize care conțineau suma totală de 5 milioane de euro în numerar, în 2006 și 2007, pentru sprijini finanțarea campaniei lui Nicolas Sarkozy. Totuși, în 2020, Takieddine și-a retras brusc mărturia incriminatoare și a stârnit suspiciunea că fostul președinte al Franței ar fi făcut presiuni asupra martorului ca să se răzgândească, explica recent Politico.
Sarkozy a fost invitat în cadrul emisiunii Quotidien, la TMC, să vorbească despre această carte de peste 500 de pagini, care însumează impresiile despre debutul mandatului său prezidenţial (2007-2012). În timpul emisiunii, Nicolas Sarkozy a făcut o afirmație care a atras atenția și a stârnit numeroase reacții în mediul online.
Sarkozy a fost acuzat de rasism
Fostul președinte s-a referit la romanul scris de Agatha Christie, „Zece negri mititei”, redenumit recent „Erau 10”, din cauza dimensiunii rasiste a vechiului titlu, întrebând dacă avem dreptul de a spune maimuță. „Această voință a elitelor, care strâmbă din nas… Care sunt ca maimuțele, care nu ascultă pe nimeni. Avem dreptul să spunem maimuță? Pentru că nu mai avem dreptul să spunem”, a declarat Nicolas Sarkozy. El a completat: „Nu mai avem dreptul acum. Nu mai putem să spunem <maimuță> fără a insulta pe nimeni”.
Această asociere de idei i-a făcut pe mulți să reacționeze, mai ales pe Twitter. „Nicolas Sarkozy, în mijlocul unui naugrafiu rasist”, a scris pe Twitter la momentul respectiv europarlamentarul Yannick Jadot. De asemenea, Olivier Faure, secretar al Partidului socialist, a răspuns pe Twitter imediat: „Şi astfel un fost preşedite al Republicii asociază spontan maimuţele cu negrii…un rasism fără mască”.
Acum Nicolas Sarkozy va fi judecat pentru corupţie la începutul anului 2025, la Paris, sub suspiciunea de finanţare de către Libia a campaniei sale prezidenţiale câştigătoare din 2007.
În dosarul principal al acestei afaceri tentaculare, justiţia franceză îl suspectează pe fostul preşedinte şi pe mai mulţi dintre apropiaţii săi că au încheiat un pact corupt cu regimul dictatorului libian Muammar Al-Gaddafi, pentru a obţine un sprijin financiar ocult în timpul campaniei sale prezidenţiale câştigătoare din 2007.
Sarkozy cunoştea foarte bine faptele
În boxa acuzaţilor, el va fi convocat alături de alte 12 persoane, printre care trei dintre foştii săi miniştri de dreapta: doi foşti miniştri de Interne şi apropiaţi ai lui Nicolas Sarkozy, Claude Gueant şi Brice Hortefeux, şi Eric Woerth, fost trezorier al campaniei prezidenţiale suspecte. Nicolas Sarkozy a contestat întotdeauna cu fermitate faptele. Audierea va avea loc “între 6 ianuarie 2025 şi 10 aprilie 2025”, a precizat Parchetul Naţional Financiar într-un comunicat. După zece ani de anchetă, judecătorii responsabili cu aceasta au urmat în linii mari solicitările Parchetului Naţional Financiar (PNF), care consideră că Sarkozy cunoştea foarte bine faptele care li se impută apropiaţilor lui.
Doi oameni de afaceri suspectaţi că au acţionat ca intermediari se află în centrul dosarului: franco-libanezul Ziad Takieddine, care a fugit în Liban şi, prin urmare, este aşteptat să fie marele absent de la audiere, şi franco-algerianul Alexandre Djouhri. Takieddine, principalul acuzator în acest caz, a afirmat, înainte de a-şi schimba de mai multe ori versiunea, că le-a dat, la sfârşitul lui 2006 şi începutul lui 2007, cinci milioane de euro lui Nicolas Sarkozy, pe atunci ministru de interne al Franţei, şi directorului său de cabinet Claude Gueant.
Ancheta judiciară a fost deschisă în aprilie 2013 pe baza unor acuzaţii formulate de demnitari libieni încă din 2011, a unor afirmaţii făcute de Takieddine şi a unui document publicat de ziarul online de investigaţii Mediapart între cele două tururi ale alegerilor prezidenţiale din 2012, pe care Sarkozy le-a pierdut. Sarkozy a contestat autenticitatea acestui document.
Sarkozy a dat vina pe alții
Sarkozy, care a fost preşedinte din 2007 până în 2012, a rămas o figură influentă în rândul conservatorilor francezi şi este în relaţii de prietenie cu preşedintele Emmanuel Macron, în ciuda unei serii de procese şi investigaţii declanşate pentru diverse probleme juridice legate de finanţarea campaniei sale.
El a negat întotdeauna acuzaţiile potrivit cărora partidul său, Les Republicains, cunoscut pe atunci sub numele de UMP, ar fi colaborat cu o firmă de relaţii publice pe nume Bygmalion pentru a ascunde adevăratul cost al campaniei sale – marcată de evenimente-spectacol fastuoase, inedite până atunci în politica franceză. În timpul unei audieri, Sarkozy a dat vina pe unii membri ai echipei sale de campanie: “Eu nu am ales niciun furnizor, nu am semnat nicio ofertă, nicio factură”, a declarat el în faţa instanţei.
Franţa stabileşte limite stricte pentru cheltuielile de campanie. Procurorii susţin că firma a facturat UMP şi nu campania. Ei spun că Sarkozy a cheltuit 42,8 milioane de euro pentru campania din 2012, aproape dublu faţă de suma permisă.