Mulți sunt curioșii care ar vrea să știe care ar fi candidatul pentru prezidențiale al partidelor suveraniste. Pentru că situația e încurcată mai peste tot și pe dreapta și pe stânga, acum sunt sigur că dacă Donald Duck ar candida la prezidențiale din partea AUR și tot ar câștiga. Ce să mai vorbim de Călin Georgescu. Este deopotrivă meritul lui George Simion că a reușit să construiască un partid din nimic și să-l impună ca al doilea partid din stat și să apese bine degetul pe rana purulentă a sărăcirii românilor, împroșcând veninul puroiului, acumulat de atâta zeci de ani, în spațiu publi cât și a lui Călin Georgescu care va fi împiedicat să candideze la următoarele alegeri prezidențiale, sau mai precis, candidatura domniei sale va fi invalidată.
Motivele vor fi similare cu cele aruncate pe piață în cazul europarlamentarei Diana Șoșoacă, invocând declarații făcute împotriva sistemului, posibilele legături cu Rusia și niște multe altele inepții. George Simion a declarat clar că nu va candida la următoarele prezidențiale și-l va sprijini pe Călin Georgescu în demersul său. E clar că în acest moment candidatura lui George Simion este incertă. O analiză a polului politic suveranist arată că deși se află în poziția de favorită a viitoarelor alegeri prezidențiale, alianța partidelor suveraniste nu au un candidat de back up, adică de rezervă în cazul în care și Călin Georgescu și George Simion ar renunța să mai candideze.
Carcaletele alianței partidelor pro europene este o bătaie de joc
PSD, PNL, USR și UDMR s-au strâns într-o horă a nesimțirii, formând un fel de cartel politic, după ce în ultimii 10 ani deficitul comercial a urcat cu peste 100 de miliarde de euro, dublându-se. Practic, aceleași partide încearcă să ne convingă de faptul că ar fi bine să votăm pentru prezidențiale un președinte care să nu-i deranjeze din furăciuni. A găsi un candidat pentru carcaletele politic condus de PSD e la fel de improbabil că a găsi un strop de nucă într-un cozonac cu rahat. E clar că toată câcâiala asta bulversează alianța, scăzându-i șansele de a câștiga.
Petrișor Peiu poate fi o variantă pentru dreapta suveranistă
Cu ascensiune politică fulminantă, odată în scris în AUR, Petrișor Peiu are aproape toate calitățile ce-l pot recomanda pentru candidatura la președinție, în cazul în care (am mai scris) Călin Georgescu nu va candida, pentru că îi va fi respinsă candidatura, iar George Simion își va păstra doar funcția de lider al partidului. Petrișor Peiu este cadru didactic universitar și unul dintre puținii specialiști în economie pe care încă îi mai are România. Cu o mediatizare de excepție, dom’ profesor cum i se spune, este conectat atât la lumea politică cât și la lumea financiară, având conexiunile necesare atât în țară, cât și în străinătate, pentru a fi un candidat sustenabil. Proaspăt ales în funcția de senator, Petrișor Peiu poate coagula alianța partidelor de dreapta și sunt sigur că va fi acceptat atât de membrii S.O.S. cât și de cei de la POT.
De cei de la AUR nu mai vorbesc, pentru că deja Peiu este o voce distinctă în politica partidului. Nu știu care sunt jocurile și socotelile în interiorul AUR, dar sunt sigur că atât Călin Georgescu, cât și George Simion vor sprijini în tandem un singur candidat, iar în opinia mea cel care întrunește toate calitățile este domn profesor Petrișor Peiu, chiar dacă modestia lui proverbială și lipsa de histrionism sunt un handicap destul de mare, cunoscut fiind faptul că el va candida împotriva unui candidat extrem de vocal impus de alianța contra naturii. Vocal și agresiv, pentru că atât PNL cât și USR și mai puțin PSD s-a obișnuit să scuipe acolo unde mănâncă, intrarea lor în coaliție fiind exemplul cel mai bun.
Astăzi Gică Contra vă urează atât: Hakuna Matata!
