Zgomotul provoacă avalanșa, dar, se pare că lecția pe care ne-o oferă natura nu este conștientizată la noi. Bugetarii, dar și mediul privat, își strigă nemulțumirile prin portavoce, incapabili să înțeleagă că pot declanșa avalanșa care va îngropa, economic, România.
Informațiile le aveți la îndemână. România nu mai are nicio universitate în Top 1000 în clasamentul internaţional Shanghai. Un semn al politicilor dezastruoase în domeniul academic. Iar lucrurile nu au cum să se schimbe-n bine de vreme ce și cercetarea, domeniul cel mai important pentru ierarhia amintită, se află între cele puse pe lista celor afectate de planul Ciolacu de a se încadra în deficitul asumat de Guvern. Și acesta nici măcar nu este cel mai grav lucru legat de educație. Cele mai recente statistici realizate la nivel național arată că doar 11% dintre au fost încadrați în categoria “funcțional”, adică înțeleg pe deplin sensul unui text. În schimb, 42% dintre elevi suferă de analfabetism funcțional. Iar restul de 47% au obținut rezultate mai bune, însă nu pot înțelege un text cap coadă. Contează? Pentru noi, ca nație, da. Nu și pentru profesori, care nu au avut probleme să bulverseze finalul anului școlar precedent pentru a-și atinge ”țintele” legate de salarii și facilități.
La fel procedează, periodic, personalul medical, deși cazurile șocante din spitale se țin lanț. Au făcut-o și magistrații, amenințând cu blocarea proceselor – în condițiile în care spețe notorii ajung la prescriere -, polițiștii, deși am văzut cum își fac treaba în recentul Caz 2 Mai, ca să ne referim doar la ultimul exemplu. Iar acum este pe rol amenințarea funcționarilor din Ministerul de Finanțe, ANAF, Trezorerie, care vorbesc despre o grevă generală pe care vor să o declanșeze din pricina măsurilor de consolidare fiscală, dar și pentru că și-ar dori majorări salariale.
Dacă au sau nu dreptate, ei, ca și ceilalți bugetari, vizavi de nivelul salarial, este o discuție mai amplă. Pe de altă parte însă, ceea ce intrigă este faptul că tocmai cei care cunosc situația veniturilor bugetare și a căror activitate ar trebui să aibă drept rezultat sănătatea economică a României, pun pe primul plan tot buzunarul propriu. Chiar dacă deficitul bugetar, datoria publică, deficitul extern au ajuns la cote alarmante. Și asta pentru că politicile fiscale și de venituri au fost proaste. Pentru ei nu contează nici măcar că soluția folosită până acum, a împrumuturilor, nu mai ține. Căci cei care ne oferă bani, dar și agențiile de rating, cunosc la fel de bine situația României. Astfel că fie și dacă vor acorda acele împrumuturi, o vor face în condiții speciale, la dobânzi și mai mari. Iar ceea ce a fost în urmă cu câțiva ani o simplă mână de zăpadă se va transforma, instantaneu, într-o avalanșă. Care va înghiți România.
Va mai conta că ei sunt la căldurică, dacă ”locuința” este îngropată? Cu siguranță, nu. Este lucrul pe care trebuie să-l conștientizeze însă nu doar ei, ci și cei din mediul privat, când vine vorba despre facilitățile fiscale. Căci salvarea nu poate fi adusă de zgomotul de portavoce, care ar putea stârni prăpădul, ci de soluții. Care trebuie să vină rapid.
