Se speculează de mai mult timp că Brigitte Macron ar fi bărbat, însă jurnalista americană Candace Owens susține că are dovezi solide care să susțină această afirmație șocantă. Acum câteva luni, un tribunal din Franța a decis că prima doamnă a Franței, Brigitte Macron, trebuie să primească 8.000 de euro despăgubiri de la două femei care au postat un videoclip pe YouTube în care afirmau că aceasta s-a născut bărbat.
Brigitte Macron este bărbat? Ce spune Candace Owens
Jurnalista mericană Candace Owens a lansat un serial incendiar despre cuplul Macron și scheletele din dulapul prezidențial francez, afirmând că are dovezi solide că Brigitte Macron este bărbat.
Prezentăm mai jos primul episod tradus în română (via activenews.ro)
EPISODUL I: Cine este Brigitte? O introducere
„Ei bine, dragii mei, s-au întâmplat multe până să ajung la acest moment. N-aveți idee. Acum o oră, noul nostru site, candaceowens.com, pe care l-am lansat în parte și pentru a transmite live genul ăsta de material, a fost atacat foarte agresiv din Franța. Iar săptămâna trecută, mass media a încercat să mă prezinte alături de un criminal în masă care a tras în elevii unei școli. Nu glumesc. Aceste atacuri disperate la adresa caracterului meu au fost publicate în întreaga lume.
Și-apoi mai este, desigur, și scrisoarea care mă amenință cu justiția, scrisoare pe care am primit-o de la avocații Palatului Elysée. La care, întrebarea mea este: de ce se teme atât de tare toată lumea? E clar că o minciună nu ar stârni asemenea panică.
Bun venit, așadar, la serialul incredibil pe care l-am pregătit pentru voi. Acest episod este numai o introducere, o încercare de a prezenta lumii vorbitoare de engleză ce se întâmplă în Franța, pentru că este absolut incredibil.
Scrisoarea buclucașă
Deci, să începem de la un punct care nu poate fi contestat de nimeni, și anume scrisoarea pe care am primit-o de la avocații unui președinte în funcție. Ceea ce este extraordinar. Așa ceva nu s-a mai întâmplat în istoria omenirii.
„Acum un an de zile am spus că-mi pun la bătaie întreaga carieră pe faptul că Brigitte Macron, actuala Primă Doamnă a Franței, s-a născut bărbat”
Evident că au fost foarte mulți oameni care nu m-au crezut, ceea ce e normal, pentru că sună aberant. Dar chiar și acei oameni care nu m-au crezut încep acum să plece urechea la ce spun – și asta grație scrisorii pe care echipa de avocați a lui Emmanuel Macron mi-a trimis-o, o scrisoare în termeni foarte duri, pe care m-au avertizat să nu o fac publică.
De exemplu, uite un comentariu făcut de un avocat canadian foarte popular, care are propriul canal Youtube sub numele Viva Frei, și care zice, despre episodul ăsta cu scrisoarea:
„La început am fost foarte sceptic că Brigitte este bărbat, dar trebuie să spun că scrisoarea avocaților a început să mă convingă”.
Legal vorbind, asta a fost o mutare incredibil de stupidă. Adică refuzi să spui, pur și simplu, că Brigitte Macron, actuala Primă Doamnă a Franței, s-a născut femeie și folosești tot felul de expresii vagi și de tertipuri, dar mă ameninți pe mine vă mă dai în judecată pentru defăimare din cauza unor mici erori din relatarea mea.
În esență, ei nu răspund principalei mele afirmații, că Brigitte Macron este, biologic, bărbat, dar se iau de chestii irelevante – de exemplu, că o fotografie de la prima comuniune a lui Brigitte a fost recolorată. Cică asta ar fi o relatare mincinoasă. Și că asta i-a cauzat lui Brigitte „suferință psihică”.
Dar de ce spun că avocații lui Macron au făcut o greșeală fatală este pentru că o acuzație de defăimare nu se susține decât dacă dovedești că persoana respectivă a mințit cu bună știință – adică știa adevărul și a luat decizia de a nu spune acel adevăr, ci o minciună. Ceea ce oamenii care urmăresc site-ul meu știu foarte bine că eu nu fac. Dimpotrivă.
Cele 21 de lovituri
Așa că, trimițându-mi scrisoarea asta, mi-au oferit, fără să vrea, posibilitatea de a pune niște întrebări directe lui Brigitte Macron și lui Emmanuel Macron. Niște întrebări la obiect. Și ei nu pot pretinde că nu au văzut aceste întrebări.
Majoritatea întrebărilor pe care le-am adresat sunt întrebări la care se poate răspunde cu „da” sau „nu”, foarte simplu. Astea erau răspunsurile de care aveam nevoie și am promis că le dăm exact așa cum le primim, că, dacă Brigitte răspunde, atunci vom prezenta un raport complet asupra faptelor.
Să vă arăt câteva dintre aceste 21 de întrebări foarte simple pe care i le-am pus lui Brigitte Macron ca să îi oferim o platformă public și să nu mai sufere pishic.
Deci, am întrebat dacă fetița care apare într-o fotografie de la prima comuniune – care se spune că ar data din 1963 – este sau nu Brigitte Macron, actuala nevastă a lui Emmanuel Macron.
Am întrebat dacă Brigitte Macron a folosit vreodată numele de Veronique.
Dacă se știe unde sunt și ce fac toți copiii care apar în fotografia de familie de la Amiens.
Dacă Brigitte a dat fizic naștere la trei copii…
Vedeți, întrebări foarte simple.
Mai departe: este Brigitte Macron aceeași persoană cu cea care apare în fotografia de nuntă de la Auziere?
A avut Brigitte Macron vreodată o relație cu o persoană pe nume Veronique Dreux?
Puteți, vă rugăm, să ne puneți la dispoziție fotografii cu Brigitte Macron din anii 1970? Puteți pune la dispoziție fotografii din perioada în care Jean-Michel Trogneux (care ei spun că ar fi fratele lui Brigitte) și Brigitte Trogneux erau elevi – de preferat fotografii în care cei doi să apară împreună?
Când l-a întâlnit Brigitte Macron pentru prima dată pe președintele Macron și în ce circumstanțe?
Ce vârste aveau cei doi când s-au întâlnit?
Au întreținut cei doi relații sexuale înainte ca președintele Macron să împlinească vârsta de 18 ani? Și, dacă da, ce vârstă avea Emmanuel Macron când au început aceste relații?
Au încercat soții Macron să modifice pagina Wikipedia în versiune franceză unde se scria despre Brigitte Macron, citez: „diferența de vârstă de peste 24 de ani dintre cei doi iubiți a cauzat un scandal în familia Trogneux, cu atât mai mult cu cât relația lor se încadra la articolul 22727 din Codul penal, care incriminează sexul cu minori”?
Au încercat soții Macron vreodată să dea în judecată Lobby-ul Internațional de Pedofilie și Emanciparea Copilului, care, în publicația lor, Positive Memories, se folosește de relația soților Macron ca exemplu de relație pozitivă de iubire între adulți și copii?
Deci, cum am zis, întrebări foarte simple. Dacă ai fi o persoană care suferă psihic fiindcă oamenii zic despre tine că ești mascul biologic, nu ai alerga să răspunzi la întrebările astea? Zic și eu.
Dar se pare că suferă suficient încât să angajeze și să plătească o firmă de avocați americani din Washington DC ca să-mi trimită mie o scrisoare de amenințare de 100 de pagini, dar nu suferă suficient încât, cu ultimele puteri, așa, să răspundă la 21 de întrebări de bază și să pună capăt întregului scandal.
Nu am primit niciun răspuns de la ei. Știam că nu vom primi niciun răspuns, pentru că mint. Realitatea este că mint publicul despre trecutul lui Brigitte Macron, despre identitatea ei, iar un proces public ne-ar da ocazia să dovedim că mint, folosind autoritatea instanței de a cere documente. America nu este Franța. Iar statul Tennessee cu siguranță nu-i Paris.
„Ce știa Donald Trump despre viața sexuală a lui Macron?”
Acum, dați-mi voie să vă spun de ce acest scandal este internațional. Pentru că aici nu vorbim de ceva care afectează numai Europa. Implicațiile sunt internaționale.
De exemplu, acea razie fără precedent de la reședința lui Donald Trump de la Mar-a-Lago. Când căutau documente pe care Trump le-ar fi luat de la Casa Albă. Vă amintiți sigur.
Ei bine, ia uite un titlu din The Guardian:
„Trump se laudă că are informații secrete despre viața sexuală a lui Macron. Lista de inventar a documentelor confiscate de la Mar-a-Lago a generat o isterie transatlantică între Paris și Washington”.
Mă scuzați, dar peste ce tip de informații putea să dea Trump despre viața sexuală a lui Emmanuel Macron ca să cauzeze o panică transatlantică?!
Și apoi, un titlu din Rolling Stone, la fel:
„Trump s-a lăudat că are informații secrete despre viața sexuală a lui Macron. În timpul raziei de la Mar-a-Lago, FBI a confiscat un document despre președintele Franței care îi face pe oficialii ambelor țări să alerge acum după răspunsuri”.
Din nou: pardon, dar de ce ai fi tu stresat, ca președinte? Ce gusturi sexuale ai?
Și uite și un citat din articolul apărut în Rolling Stone, pentru că este incredibil; multă lume nu-și mai amintește.
„Dar, potrivit unor surse familiare cu situația, simplul fapt că s-a descoperit că acest document există a declanșat isterie pe ambele maluri ale Atlanticului. Iar ce spunea Trump mai demult, despre cum Macron e „obrăznicuț” în feluri pe care „nu le știe multă lume” nu face decât să sporească îngrijorarea. Atât oficialii americani, cât și cei francezi au încercat să afle ce, mai exact, știe Trump despre Macron și guvernul Franței și dacă informația era cu adevărat sensibilă, au spus aceleași surse. Oficialii ambelor națiuni au vrut să știe dacă această descoperire pune sau nu probleme de securitate națională, sau este doar ceva frivol, o informație secretă furată, dar nu foarte importantă”.
Da, bine; nu văd de ce s-ar face isterie dacă nu are exista motiv de isterie și Trump chiar avea o informație care puteau face ravagii.
Jocurile Olimpice LGBTQ
Mai departe: sunt sigură că vă amintiți de Jocurile Olimpice de la Paris, din vara lui 2024. Da, anul trecut. Când o lume întreagă sa uitat la cum niște drag queens au purtat torța olimpică și au jucat în ceremonia de deschidere.
Și aici trebuie să spun că soții Macron au mințit pe față în scrisoarea pe care mi-au trimis-o prin avocați, când au zis că în ceremonia de deschidere nu a mimat Cina cea de Taină și nu a fost satanică. Uitați imaginile aici, una lângă alta – pentru că, pe măsură ce vom avansa în acest serial, o să tot dăm peste instrucțiunea asta de la Macron: „nu credeți ce vedeți cu ochii voștri”. O face în mod repetat.
Deci uitați-vă aici: în stânga este tabloul lui da Vinci, Cina cea de taină, în dreapta [sus] este ceremonia de la Jocurile Olimpice de la Paris. Da?

Dar chiar dacă nu vreți să vă credeți ochilor, atunci e rezonabil să-i credeți măcar pe cei care au jucat în acea scenă, nu? Ok. Rolul principal l-a jucat o lesbiană pe care o cheamă Barbara Butch, care, după ceremonie, a scris pe Instagram „Noul Testament Gay”… cu steagul LGBTQ și un gest triumfal și o listă de prieteni de-ai ei din comunitate.
Chestie pe care cei mai mulți oameni ar considera-o satanică, o inversiune a Noului Testament. Dar, după valul de proteste și după ce producătorii ceremoniilor olimpice recunoscuseră deja că a fost o imitație a tabloului Cina cea de Taină al lui Leonardo da Vinci, au încercat să dea înapoi. Oficialii zic acum că nu, de fapt a fost un festin păgân, asta imitau ei.
Dar ce a scăpat publicului larg este faptul că Thomas Jolly, directorul artistic al Jocurilor Olimpice, a fost ales, selectat personal pentru a conduce această ceremonie, în prezența nimănui altcuiva decât a Primei Doamne, Brigitte Macron, care s-a dus să-l vadă pe Jolly în 2022, la premiera unui musical pe care l-a produs el, Starmania.
Iar Emmanuel Macron – cel puțin potrivit unui articol din Spectator – i-a ordonat lui Jolly, personal, să facă un spectacol la Paris mai tare decât cel de la Jocurile Olimpice de la Londra.
Așadar, ca să nu fie vreo nelămurire: ambii, atât Emmanuel Macron, cât și „soția” lui au fost intim implicați în organizarea ceremoniei.
Pe măsură ce vom desfășura povestea lui Brigitte și Emmanuel Macron, veți observa niște teme recurente, niște scandaluri ciudate care tot apar, scandaluri de pedofilie, de transgenderism, de incest și de perversiune sexuală care par să-i însoțească pe cei doi peste tot… așa, accidental.
Amour très, très, TRÈS fou
Lăsând la o parte faptul că, și dacă ai crede că Brigitte Macron este femeie – și eu vă zic că nu e, și, dacă nu mă credeți, până la sfârșitul serialului veți fi obligați să recunoașteți că am avut dreptate – dar să zicem că ar fi femeie: povestea ei de iubire cu Emmanuel Macron este pur și simplu inacceptabilă.
Povestea începe cu ea, care era o femeie de 39 de ani, profesoară de teatru la Lycée la Providence, și acolo l-a văzut prima dată pe Emmanuel Macron, care avea 14 ani, jucând într-o piesă. Și gata, atâta i-a fost. A fost dată pe spate. Înțelegeți?
Și asta, ni se spune, este o poveste de iubire care va rămâne în amintirea veacurilor.
Pentru mine, ăsta a fost unul dintre primele semnale de alarmă. Adică cum, un băiat de 14 ani cu o femeie de 39?! Îmi cer scuze, dar… eu acum am 35 de ani, știți. Or, un băiat de 14 ani arată ca… nici măcar nu s-a încheiat pubertatea – asta se întâmplă pe la 16 ani. Nu are nimic masculin, nu are ce să te atragă… arată ca un copil. Asta e: băieții de 14 ani arată ca niște copii. Băieții se maturizează mai lent decât fetele. Chiar și când auzi povești despre femei – americanii le zic „cougar” – care umblă cu tineri, ele nu umblă cu băieți de 14 ani! Se uită la tipi de 20, care arată ca Brad Pitt în filmul Troia.
Așa că mie chestia asta mi s-a părut foarte stranie. Nici nu pot să-mi imaginez… nu știu un exemplu cultural de femeie care să fie trecută de 35, de fapt aproape de 40 de ani, care să găsească atrăgător un puști de 14 ani. Vă rog să mă ajutați, da – dați-mi un exemplu.
Un falus erect pe catedrala Notre Dame
Mă rog, trecem mai departe. După ce cuplul s-a mutat la Palatul Elysée, care este Casa Albă a Franței, au început să-i urmărească tot felul de scandaluri ciudate.
De exemplu, Brigitte Macron, care se crede, nu știu de ce, un soi de designer, a vrut să instaleze un penis erect cu testicule de aur pe post de noul turn al catedralei Notre Dame. Da. Ați auzit bine.
Uite aici un articol din Daily Mail:
„Brigitte Macron a promovat instalarea unui penis erect cu testicule de aur pe post de noua turlă a catedralei Notre Dame – susține fosta ministră a culturii din Franța”.
Deci nu-i nicio teorie a conspirației. Fost ministră a culturii din Franța, Roselyne Bachelot, a recunoscut că Brigitte Macron a promovat acest „design modern” în ianuarie 2021. Asta e o temă recurentă: lui Brigitte îi place arta mai ciudată, așa. Chestie de gust, așa îi place ei.
Un covor cu istorie
La fel și când s-au mutat în Palatul Elysée și ea s-a apucat imediat să redecoreze, să facă un nou design, să aducă arta care îi place ei. Numai un exemplu: a cu mânuța ei a ales un covor făcut de un artist pe care îl cheamă Claude Lévêque. Uite aici o fotografie cu covorul pe care l-a ales ea cu mâna ei, că a vrut să se implice personal. Covorul se cheamă „Soarele Negru”.

Bun. Numai că oamenii au început să atragă atenția că acest Claude Lévêque avea tot felul de accente pedofile în opera lui. El, ca artist, a primit multe comenzi și a devenit un fel de artistul cvasi-oficial al Republicii Franceze.
Ziarul Le Monde– despre care am să tot vorbesc, și care este un fel de echivalent francez al lui New York Times, ca să știți – deci Le Monde scria despre stilul de viață al acestui Lévêque, citez: „Claude Lévêque spune despre adolescenții din jurul lui că sunt ca nepoții lui, el le este ca un bunic ori unchi, sunt asistenții lui, ba chiar fiii lui”.
Jucăriile de pluș și ursuleții pe care îi cară după el peste tot în lume și îi ia cu el la masă și-i expune în toate colțurile posibile în cele două case ale lui, sunt, potrivit declarațiilor artistului în interviuri, citez, „amintiri de la prieteni, prea intime ca să poată vorbi despre ele”. Obsesia lui pentru copilărie este o, citez, „sublimare artistică, fantezia cuiva care se simte mult mai în largul lui cu copiii, decât în lumea adulților”. Artistul vizual își descrie gusturile sexuale și relația cu băieții ca fiind, citez „legată de gândirea libertară și de mișcarea punk”.
Dacă te uiți atent, aluzii la aceste relații interzise apar peste tot în lucrările lui. Trimiteri la romanul lui Michel Tournier, Le roi des aulnes, care este despre un tip… – are foarte multe aluzii la pedofilie, ca să știți. De exemplu, face trimitere la filmul The night of the hunter, cu Robert Mitchum pe post de pastor diabolic, care vânează doi copii. Plus o mie de alte aluzii la filmul-cult al lui Visconti, Moarte la Veneția, unde un adolescent frumos pe nume Tadzio, este idolatrizat de un bărbat în vârstă.
Alte aluzii sunt mai criptice, de exemplu, niște tăieturi de ziar, care apar în cartea lui LévêqueHolidays in France, și care trimit la Jacky Kaisersmertz, un profesor de școală care abuza copii, a abuzat foarte mulți copii. Asta e o poveste adevărată, care a avut loc la Nevres, un oraș din Franța, în perioada 1970-1997, cu mai mult de 70 de victime. Până la urmă, a fost condamnat, în 2001, la 18 ani de închisoare. Ăsta e genul de lucruri pe care îi place lui Lévêque să le pună în cărțile lui. Aluzii la pedofilie.
Și-acum, dragii mei, sunt sigură că veți fi puțin șocați să aflați că Brigitte Macron a fost, până la urmă, obligată să scoată covorul ăla din birou. Vedeți aici o poză cu Macron pe acel covor.
Dar au trebuit să-l ia de acolo în 2021 pentru că atracția pentru opera lui a devenit cam stânjenitoare atunci când lui Claude Lévêque i s-au intentat mai multe procese de viol asupra unor minori.
Astea au ieșit la iveală în 2021 și – ironic, nu? – în 2023 Lévêque a fost acuzat formal de viol asupra unor minori, doi frați din același orășel menționat mai sus, Nevres. Cei doi au spus că Lévêque i-a violat când erau adolescenți.
Dar nu-i nicio problemă, dragii mei – asta a fost numai așa, o întâmplare: hopa! Un moment „hopa!” pentru Brigitte și Emmanuel. De unde erau ei să știe că artistul care punea tot felul de chestii cu pedofilie în lucrările lui avea să fie acuzat de viol asupra unor copii. Nu?! E o nebunie.
Autoportret istoric
Ar mai trebui să spun, apropo, că, la inaugurarea lui, în mai 2017, Emmanuel Macron și-a făcut portretul prezidențial oficial, normal, și ce carte interesantă credeți că ales el să pună pe fundal? Ei bine, o carte de André Gide, care era un pederast recunoscut.
Acum, dacă nu știți ce este un pederast, dicționarul Miriam Webster zice că este un bărbat care face sex cu băieți, copii. Dacă vă întrebați cum se diferențiază un pederast de un pedofil, răspunsul e că pederaștii sunt bărbați adulți, exclusiv bărbați, care fac sex cu minori, exclusiv băieți, deci nu și fete; copii de sex masculin. Iar André Gide era un pederast asumat ca atare. Îi plăceau băieții.
Și ce carte a ales Emmanuel Macron să pună pe fundal în fotografia lui de portret oficial? Cartea lui Gide Fructele pământului, în franceză Les nourritures terrestres… Deci asta este cartea. Dacă vă întrebați despre ce este cartea, ea este despre cum trebuie să-ți abandonezi familia, să încalci toate regulile… Este o carte cu conținut autobiografic, în care Gide inspira o întreagă generație de băieți să fugă pentru că așa făcuse și el. Adult fiind, el s-a dus în Algeria, care era colonie franceză pe vremea aia, ca să aibă experiențe sexuale cu băieți musulmani. Așa că, în 1894, s-a dus în Africa de Nord, unde s-a întâlnit cu Oscar Wilde și cu iubitul acestuia, Lord Alfred Douglas. Deci oameni din elită, ca să fie clar. Elite.
Și, după aia, Gide s-a întors în țară, în Franța, și a simțit că trecuse printr-o trezire sexuală; și-a acceptat propria homosexualitate și și-a îmbrățișat propriile înclinații, a spus nu convențiilor sufocante care-i spuneau că nu trebuie să te lași atras de băieței, știți?
De fapt, eu știu de André Gide din facultate, unde am fost forțată să citesc cartea lui, Imoralistul. Da, despre cum s-a dus el în Algeria – din nou, o carte evident autobiografică – în care recunoaște că s-a dus în Algeria și a făcut sex cu băieței musulmani. Despre asta este cartea, da?
Acum, dacă gândim rațional, hai s-o luăm și pe partea ailaltă. Poate că Emmanuel Macron n-a știut ce carte era aia; vrun prost de asistent a luat-o pur și simplu de pe raft, din Biroul Oval sau cum s-o chema la ei – nu se știe de ce tocmai această carte și ce căuta cartea asta acolo, dar mă rog – a luat-o și a pus-o în poză. Nu. Dacă gândiți așa, gândiți greșit. Opriți-vă.
Pentru că Emmanuel Macron nu și-a ascuns niciodată afecțiunea față de André Gide. A vorbit despre asta de multe ori. Ba, la un moment dat, i-a dat un interviu lui Jérôme Garçon, un critic literar, și i-a zis, citez:
„Gide îmi arată calea care duce de la cerebral la o senzualitate dezlănțuită”.
E clar? Bun.
Acum, a existat o singură jurnalistă care a avut curajul să scoată agresiv în evidență această alegere a președintelui, cartea pe care a ales-o el pentru portretul oficial. Numele ei este Hélène Devynck. Iată ce a spus ea despre alegerea asta, pun citatul pe ecran:
„André Gide? De ce, care e mesajul?… Neatenția sau eroarea nu sunt de conceput într-un mediu care este controlat până la detaliu, pentru a rămâne în iconografia istorică a țării. Inevitabil, cineva din anturajul președintelui, dacă nu cumva însuși șeful statului, a citit autobiografia lui André Gide, Si le grain ne meurt, unde spune povestea micului Mohammed: «Cât de frumos era! Pe jumătate gol pe sub zdrențe, negru și zvelt ca un demon». Scriitorul admiră «zveltețea trupului acestui copil și grația picioarelor lui goale, ieșind din pantalonii largi»… El descrie cum l-a sodomizat pe copil până la epuizare (epuizarea lui Gide). Doi ani mai târziu, a fost de față când prietenul lui, Daniel, l-a sodomizat și el pe Mohammed, care era acum adolescent… Ce mesaj trimite tânărul și arătosul președinte al Republicii Franceze cu fotografia asta, care va fi afișată în școli și primării?… Ce trebuie să înțelegem? Că criminalii pedofili pot să stea liniștiți?”.
Fantastică întrebare, Hélène. Ce trebuie să înțelegem din faptul că André Gide este predat, apropo, și în școlile americane și a primit și Premiul Nobel pentru literatură. Presupun că și ăsta este tot un moment „hopa!” Hopaa! – din nou, pentru cuplul Macron. Li se tot întâmplă chestii de-astea.
Acuzații la nivel foarte înalt
După care avem cazul lui Olivier Duhamel, care a fost europarlamentar din partea Franței, un tip cu o putere extraordinar de mare, top-top, greu se poate ceva deasupra lui. Vârful cercurilor elitiste din Franța și unul dintre primii care l-au susținut pe Emmanuel Macron.
Sigur ați citit povești despre el; un tip extrem de influent. Genul ăla… de exemplu, la cluburile elitei există o etichetă vestimentară, trebuie să vii la costum cu cravată, dar tipul ăsta putea intra îmbrăcat cum voia el, fără nicio legătură cu codul vestimentar. Ca să înțelegeți.
Și, deci, tipul ăsta l-a susținut pe Emmanuel Macron din prima clipă. A fost la mai multe întâlniri de campanie, unde îi dădea bilețele lui Macron, iar, când Macron a sărbătorit a doua rundă la alegeri era și el acolo, chiar lângă Macron, la restaurantul La Rotonde.
După ce Emmanuel Macron a câștigat, l-a comparat pe Macron cu generalul de Gaulle în revista lui, Pouvoirs. Deci, din nou, revista asta este proprietatea lui Olivier Duhamel, iar el făcea propagandă, reclamă pentru minunatul Emmanuel Macron și îl apăra de orice critică apărea prin presă.
Duhamel se lăuda în gura mare cu întâlnirile pe care ler avea el la Palatul Élysée iar Paris Match a relatat chiar cum îi dădea el sfaturi lui Emmanuel Macron despre cum să navigheze scandalurile publice. Mai ales un scandal anume, care l-a avut în centrul său pe directorul adjunct al echipei lui Macron, pe nume Alexandre Benella, în vara lui 2018.
Duhamel a fost, de asemenea, prezent la un prânz la care Brigitte Macron l-a ales – ea, personal – pe prim-ministrul lui Macron. Din nou, o avem pe Brigitte Macron care alege lucruri cu mânuța ei. De data asta, un prim-ministru. Adică de ce? Asta a dus la întrebări în public, ce au în comun Brigitte și Duhamel? Cum de se cunosc?
Moment în care cred că Emmanuel Macron, cuplul Macron, a avut un moment gen „hopaaa!”. Pentru că, în ianuarie 2021, fiica vitregă a lui Olivier Duhamel, pe nume Camille Kouchner [fiica naturală a lui Bernard Kouchner, fost ministru de externe al Franței], a publicat o carte în care l-a acuzat public pe Duhamel că l-a abuzat sexual pe fratele ei geamăn, Antoine Kouchner, pe când avea 13-14 ani.
Cei care au adus povestea în ochii publicului au fost cei de la Le Monde – care, din nou, e echivalentul francez al lui New York Times. Acum potrivit cărții lui Camille, care se cheamă La familia grande, violurile aveau loc la reședințele de vară ale lui Olivier Duhamel. Una dintre ele se chema La Grande Maison, în Sanary-sur-mer, unde, se pare, generații succesive ale clanului Duhamel au fost gazdele cremei intelighenției franceze, ale căror moravuri au fost acum expuse public de Camille.
O altă publicație franceză, Le Nouvel Obs, scria că, citez: „serile, copiii erau obligați uneori să însceneze acte sexuale în fața părinților lor”.
Asta se întâmpla la reședințele lui Duhamel. Și, mai departe, ziarul scrie că, într-o seară, adolescenții au fost întrebați cum și-au pierdut virginitatea; în altă seară, mamele și-au îmbrăcat fiicele, fetițe de 12 ani, în haine provocatoare, le-au mâzgălit cu ruj și le-au trimis să danseze cu bărbați cu 30 de ani mai în vârstă.
Paris Match scria, citez: „nimeni nu părea ofensat să o vadă pe Camille, care era doar o adolescentă, simulând orgasmul în fața adulților”.
Acum, vă întrebați poate dacă Duhamel a fost adus în fața justiției. Sau poate vă întrebați dacă nu cumva Camille minte, ca să atragă atenția, fiindcă Olivier Duhamel este un tip cu putere. Ei bine, nu. Spre norocul lui Olivier Duhamel, termenul de prescripție pentru faptele lui a expirat, așa că nu a ajuns în instanță. Dar în același an, în aprilie, presa franceză a raportat – și puteți verifica asta pe Wikipedia – că Duhamel a recunoscut că și-a abuzat sexual fiul vitreg.
Nu știu, dragii mei. Alt moment „hopaaa!” pe orbita cuplului Brigitte și Emmanuel Macron. Văd că nu se mai opresc.
Oricum, eu nu vă spun aici decât vârful aisbergului din tot ce știu despre cuplul Macron. Ca să știți. Asta este literalmente numai o introducere, pentru că tot ce urmează să vă spun e ceva ce lumea vorbitoare de limbă engleză nu a mai auzit și o să ajungeți să vă întrebați: Ce naiba se întâmplă cu presa noastă?!
Pentru că, atunci când eu am început să relatez acest scandal au sărit toți pe mine, au zis că sunt Adolf Hitler, au încercat să mă anuleze, au cerut să fiu dată afară. Asta era în martie, și exact în acel martie am fost dată afară de fostul meu angajator și de-atunci încoace mă lupt în continuu cu presa.
Apropos, trebuie să știți că lucruri ciudate se întâmplă tuturor jurnaliștilor care încearcă să se atingă de povestea asta.
Jurnaliști căzuți la datorie…
Cel mai important este ce i s-a întâmplat lui Isabella Ferreira. Cred că am menționat asta deja într-un episod. Ea făcea parte din mișcarea Vestele Galbene și a început să sape în povestea asta, ca jurnalistă independentă, și a dat peste o informație extraordinară despre relația dintre Emmanuel Macron și Brigitte Macron. După care a fost găsită moartă. A fost găsită moartă, plutind într-un râu. Prietenul ei a spus că nu s-a sinucis, dar presa a zis că sigur s-a sinucis. O fi alunecat și-o fi căzut în apă, după ce luase multe pastile… Mă rog, cum se întâmplă.
Și apoi mai este și Natasha Ray, căreia presa mincinoasă a încercat să-i distrugă viața. Ea are cancer acum. Era și ea tot jurnalist independent. Ea este cea pe care Brigitte Macron a dat-o, faimos, în judecată. Și ei i-au trimis o scrisoare care nu discută deloc fondul problemei, că Brigitte Macron s-a născut bărbat, ci tot felul de mărunțișuri, că a spus greșit ceva când a discutat cu Amandine Roy, care a fost și ea dată în judecată pentru încălcarea vieții private.
… și jurnaliști care luptă încă
Și apoi mai e un om, singurul care a rămas în picioare, Xavier Poussard, persoana pe care voi avea onoarea să v-o prezint luni.
El este jurnalistul care a lucrat din greu la cazul ăsta și de ale cărui cercetări mă folosesc și eu liber acum, Dumnezeu să-l aibă în pază, pentru că el m-a selectat, m-a ales pe mine să aduc toate astea la cunoștința publicului. El mi-a încredințat mie povestea.
Xavier Poussard lucrează la acest caz de opt ani de zile și a renunțat la tot ca să facă asta, inclusiv la țara lui natală, pentru că, nu-i așa, l-au atacat. Cum l-au atacat pe Xavier Poussard? Au făcut controale financiare la fondul care îi finanța publicațiile și au decis că este momentul potrivit să facă un audit de doi ani de zile. Una dintre metodele preferate ale guvernelor de a hărțui pe cineva e să-i trimită fiscul pe cap și să găsească nu-știu-ce nereguli.
Așa că fondul respectiv, investitorii, l-au abandonat pe Xavier Pousard și el a trebuit să-și ia familia și să se mute. Au făcut percheziție acasă la mama lui, numai ca să-i sperie și să-i intimideze și să-i anunțe că sunt urmăriți.
Dar Xavier Poussard, omul care a publicat prima serie de șase episoade despre cum Brigitte Macron minte cu privire la propria identitate, nu a fost niciodată, până în zilele noastre, dat în judecată pentru defăimare. Pentru că munca lui a fost meticuloasă. Iar acum m-a informat pe mine, la zi, cu tot ce are, și am să fiu și eu la fel de meticuloasă în analiza mea.
Așa că, oameni buni, toată lumea se pare că plătește un preț, iar scopul lor, când mi-au trimis scrisoarea, nu a fost că eu o să renunța imediat, ci, mai degrabă, ca să mă intimideze. Că au să-mi facă și mie chestii de acest fel. Că mă vor da în judecată pentru defăimare, pentru că ei fac parte din această lume mai veche, unde indivizi cu adevărat insidioși au puterea de a traumatiza oameni, de a-i ataca, de a-i distruge pe cei care se iau de puterea lor.
Căci au putere reală. Să nu vă închipuiți că n-au. Brigitte și Emmanuel Macron vin dintr-un cerc, un sindicat de putere reală, putere veche, bani vechi. Dar e o lume nouă acum, ok?
Și vă spun eu, dacă nu avem și noi mai mult curaj, peste tot în lume, acum când are loc această Trezire, curajul să ne ridicăm și să ne opunem ciudaților ăștia, să ne opunem unor oameni care cred că e ok să treci prin scandal, peste scandal, peste scandal de pedofilie fără să dea socoteală nimănui… care au istoriile astea bizare, fac lucruri de neconceput și nu vor să răspundă nici măcar la cele mai elementare întrebări despre sexul lor biologic… Dacă nu avem curajul să ne opunem acestor oameni, care râd de noi în birourile lor, chiar și prin portretele prezidențiale pe care și le fac, pentru că se cred de neatins… atunci ce lume vom lăsa noi în urmă copiilor noștri?
Eu am doi băieți, așa că spun, și o spun cu toată seriozitatea, sper să mă dea în judecată. Chiar sper ca Brigitte Macron și Emmanuel Macron să aibă îndrăzneala să vină în minunatul nostru stat, Tennessee, cu toate concepțiile lor perverse despre băieței. Chiar sper ca adevăratul curaj de care a dat dovadă Xavier Poussard și faptul că eu sunt dispusă să mă opun așa cum o fac să inspire pe toată lumea, peste tot în lume, să înțeleagă că se întâmplă lucruri foarte întunecate, demonice.
Doar vârful aisbergului
Și nici măcar nu am intrat în povestea lui Brigitte Macron. Cine este Brigitte Macron, de fapt?
De ce nu a putut Xavier Poussard, care s-a dus și la instanțe să obțină documente de la acești oameni, și chiar și când a câștigat tot nu a putut obține o fotografie cu Brigitte Macron – Trogneux, pe vremea aia – în perioada ei școlară, la Amiens. Nu avem nicio fotografie cu Prima Doamnă elevă. Nu putem obține nicio astfel de fotografie. De ce?
De ce nu dă Xavier Poussard de fratele, pretinsul frate al lui Brigitte Macron, Jean-Michel Trogneux? De ce nu putem vedea dosarul militar al lui Jean-Michel Trogneux? Este o nebunie.
Și, cum spuneam, azi nu v-am dat decât vârful aisbergului. Lucrurile vor deveni mult mai sinistre pe măsură ce înaintăm și vedem implicarea lor repetată în teme ca pedofilie, pederastie, incest, minciuni, încercări de a brutaliza oamenii prin justiție… Veți vedea. E ceva de nu se mai termină.
Doamnelor și domnilor, sper că am reușit să explic lumii vorbitoare de limbă engleză de ce acest caz este important la nivel internațional. Începem să ne trezim cu privire la aceste aspecte, iar eu, una, nu sunt omul care să dea înapoi din această luptă. Cred că generațiile mai tinere sunt gata să dea la o parte această „gardă veche” și să arunce o lumină în lumea lor.
… Ne vedem lunea viitoare!”.
Două femei au afirmat că Brigitte Macron s-a născut bărbat
Un tribunal din Franța a decis, în toamna lui 2024, că prima doamnă a Franței, Brigitte Macron, trebuie să primească 8.000 de euro despăgubiri de la două femei care au postat un videoclip pe YouTube în care afirmau că aceasta s-a născut bărbat. Despăgubiri va trebui să primească și fratele primei doamne.
Două femei din Franța au postat pe YouTube un videoclip, în decembrie 2021, în care spuneau că soția președintelui Franței s-a născut de fapt bărbat. Falsul a devenit viral înainte de alegerile prezidențiale din 2022, motiv pentru care Brigitte Macron a făcut plângere pentru calomnie.
Postările s-au răspândit pe rețelele sociale susținând că prima doamnă, anterior Brigitte Trogneux, nu a existat niciodată și că fratele ei, Jean-Michel, și-a schimbat sexul și a preluat acea identitate.
Un tribunal din Paris le-a condamnat pe cele două femei la plata a 8.000 de euro despăgubiri lui Brigitte Macron și 5.000 de euro fratelui ei, Jean-Michel Trogneux.
Prima doamnă a Franței, care are 72 de ani, nu a participat la proces și nu a fost prezentă la pronunțarea sentinței.