Una dintre cele mai ciudate statui din București, nu atât prin modul în care a fost realizată (de altfel, autorul ei a reușit să reprezinte destul de fidel personajul căruia a vrut să îi dea… chip de piatră!), cât prin simbolistica ei cu totul și cu totul ieșită din tipare (a se citi, „stupidă!”) , se înfățișează trecătorului de ocazie (sau, dacă vreți, statornicului locatar al fiefului lui Piedone), aflat în pelerinaj prin împrejurimile Pieței Rahova din Capitală. O statuie care nu are – nici în clin nici în mânecă -, vreo cât de mică legătură cu tradiția locului, a orașului, a țării, ba chiar a întregii Europe de Est. Poate, doar cu Franța sau cu pasiunea unui fost primar pentru romanele lui Dumas senior.
Deși nimeni nu are habar cine e insul cioplit în piatră, cu priviri tăioase, plete împunătoare, pălărie impozantă, sabie pe măsură și țoale demne de aerul cu iz aventurier al secolului al XVII-lea, care tronează impozant pe un soclu fix în mijlocul esplanadei construită cu ceva ani în urmă în fața pieței Rahova din cartierul bucureștean cu același nume, mai toți se înghesuie buluc în jurul statuii cu pricina. Mai un selfie, mai o fotografie „bengoasă”, obținută cu truda unei rugăminți către vreun necunoscut (ceva de genul „bro, fă și mie o poză, trăi-ți-ar ție familia!”), în care obligatoriu să îți fie imortalizată moaca alături de cea a necunoscutului din piatră! Ce mai la deal la vale! Caterincă la miximum! Una croită, pesemne, după tiparul băscăliei supreme de care a dat dovadă cel care a comandat statuia.
Doar Dracu și Piedone știu!
Când vine vorba de identitatea personajului cioplit de dalta meșterului pietrar, concetățenii fostului primar cu pseudonim pompos de personaj de film se întrec în considerații care mai de care mai fanteziste. De la cele cu iz patriotic („E un domnitor sau voievod ceva… Dracu știe! Și Piedone! Că el a pus statuia aicișa!”), la cele fanteziste, gen: „Io cre’că-i un pirat, să moară mama! I-a ciordit careva corabia și a venit la Piedone s-o ceară-napoi”. Ba sunt vreo, doi trei dintre concetățenii mai sus pomeniți, ceva mai guralivi din fire, care-s gata să bage mâna în foc că statuia cu bucluc din Piața Rahova îl reprezintă pe „bodigardul lu’ Piedone, mâncați-aș! Nu vezi cum se ginește la tine? Zici că acu, acu îți dă una peste ceafă dacă se șucăre șăfu”.
Alții se mulțumesc să cadă pe spate, în tirada unei contemplații fără cusur, dacă ar avea și oareșce logică pe deasupra: „Nu știu, dom’ne, cine e, da’ e mișto rău!”.
Cine-a pus statuia-n drum…
Dincolo de problemele existențiale generate cu atâta sârg în cerebelul populației de către misterioasa statuie din Rahova, un lucru rămâne cert: despre adevărata identitate a personajului din piatră, care împunge aerul cu spada lui impozantă, știu doar… Dracu și Piedone! Restul rămân doar cu presupusul! La urma urmei, „cine-a pus statuia-n drum/ăla n-a fost om nebun”. Poate, doar puțin lipsit de imaginație! Și oleacă indolent, de vreme ce, pe banii contribuabililor, își permite să facă ziua ce visează noaptea!
Bine că n-a fost Terente!
Tributar celebrului adevăr caragialesc „dacă e să fie… rurpriză, surpriză să fie!, dar s-o știm și noi” – pe care mi-am permis puțin să-l parafrazez, evident de dragul statuii din Piața Rahova! -, să spunem că, la rându-mi mi-am pus la treabă neuronii, imediat ce am dat nas în nas cu misteriosul bust din piatră. Eh, și cum stăteam eu așa de vorbă cu piticii de pe creier, zbang!, mi-a căzut fisa (unii ar spune mă-sa, dar e fix treaba lor!): ei bine, individul cu pălărie, spadă, pelerină, ba chiar și mânușă aruncată pe jos e nimeni altul decât muschetarul din cărțile lui Dumas. Nu mă întrebați care, că asta chiar nu o mai știu! Oricum, unul din ei. Cel mai bine știe Piedone că el a comandat bustul cu pricina și tot el a dispus amplasarea lui în fața pieței. Că așa stau lucrurile și că avem de-a face cu un muschetar o dovedesc cu prisosință nu doar veșmântul și alura personajului sculptat în buza Pieței Rahova, ci și însemnul de pe pelerină, tunică și antebraț: o cruce stilizată, specifică, la începutul anilor 1600, corpului francez de elită format din 300 de cavalerişti foarte bine pregătiţi şi devotaţi regelui: „Mousquetaires de la garde”, ceea ce, în română, s-ar traduce prin „Garda Muschetarilor„ ori „Muschetarii Regelui”.
Acum, lasând gluma deoparte, ce treabă are muschetarul din Piața Rahova cu cartierul, Capitala sau, extrapolând, cu România? Habar n-am! Întrebați-l pe Piedone!
Oricum, să-i mulțumim lui Dumnezeu că nu i-a dat prin cap să comande o statuie care să-l înfățișeze pe Terente în toată splendoarea celebrității sale, ajunsă în borcan cu formol! Atunci să fi văzut concurs de imaginație pe seama unei identități statuare!
