Asasinați cu sânge rece și cu ajutorul unor mâini criminale care nici până în ziua de astăzi nu și-au găsit pedeapsa, soții Ceaușescu, buni sau răi, așa cum au fost, au condus România, reușind, pe spinarea noastră și înfometându-ne până la limita suportabilității, să plătească datoriile externe pentru o iluzorie independență. Blestemul soților Ceaușescu se împlinește acum. El este real și el funcționează mai eficient decât credeți.
Un clarvăzător îmi spunea în 1990 despre ce înseamnă să-ți ucizi conducătorii. În 1990 întâlneam, din întâmplare, în casa unui prieten, un clarvăzător pe nume Andrei, fost deținut politic, făcuse pușcărie pentru asta și pentru faptul că nu credea în socialism și o spunea clar și răspicat. Era preocupat de tarot, de lumea ezoterică și, în general, de tot ceea ce ținea de spiritualitatea magică și ascunsă. L-am privit cu scepticism, pentru că îmi petrecusem copilăria la Biblioteca Națională sau Biblioteca Centrală de Stat, cum se numea pe vremea respectivă, mama lucrând încă din 1960 acolo. Am avut acces la cărți interzise și cărți rare, din citeam ca disperatul, de-a valma.
În acea perioadă mama încă mai lucra la Biblioteca Națională, iar Andrei m-a rugat să-i aduc niște cărți. De unele auzisem, de unele nu. Am vorbit cu mama, iar mama a refuzat. A spus că tot ce poate să facă pentru el este să i le țină și să i le trimită în sala de lectură; nu avea încredere să i le dea pe mână. Erau cărți rare multe din ele într un singur exemplar.
M-am împrietenit cu Andrei, care mi-a creionat, în mare, destinul copilului meu, care se împlinește acum sub ochii mei. Mie nu a vrut să-mi spună ce mă așteaptă, dar mi-a confirmat ceea ce Aurora Inoan, în 1993, când am avut-o subalternă la Tineretul Liber, mi-a spus. N-am crezut-o nici pe ea și nici pe el, dar uite că se întâmplă.
Andrei a evitat să vorbească despre soții Ceaușescu. Mi-a spus doar atât: un popor care își omoară fără judecată conducătorii va fi blestemat până la sfârșitul zilelor. Mi-a dat exemple de domnitori uciși de conspirații boierești, de revolte populare și de tot felul de alte întâmplări. M-am uitat la el cu scepticism. Eram într-un moment de entuziasm maxim, în care credeam că basculante de bani vor veni să se răstoarne în România, că teritoriul dintre Carpați și Dunăre va deveni pământul făgăduinței pentru noi, iar noi suntem un neam ales. Așa și fusesem educați la școală.
Mi-a explicat atunci, și nu l-am înțeles, de karma colectivă, de cea care acționează și definește evoluția unui popor. M-am strâmbat neîncrezător. Acum, după 36 de ani, îi dau dreptate lui Andrei, care a murit pe undeva prin 1996, lăsând în urmă un copil cu dizabilități, care s-a stins și el la puține luni după tatăl său.
Blestemul lui Ceaușescu funcționează. Trădătorii săi sunt aceiași care și-au trădat neamul și ne-au vândut pe nimic. Pot să dau nume, pot să nominalizez istorii de succes ale unor oameni de afaceri care au devenit miliardari profitând de naivitatea noastră, pseudocomuniștii incapabili să ne adaptăm unei piețe în expansiune.
Ceaușescu a intuit perfect că era în miezul unei lovituri de stat, iar faptul că până la final a avut demnitatea de a muri ca un om cu coloană vertebrală spune multe. Ceaușescu nu a fost un dictator, a fost piaza rea a României pentru mulți ani, dar nu îi putem nega demnitatea.
Blestemul lui Ceaușescu se împlinește. România a devenit dependentă până în măduva oaselor de capitalul străin și și-a vândut tot ce avea mai de preț: rezervele naturale, dar mai ales conștiința. După ce zeci de ani am fost îndopați cu patriotism de paradă, iată că adevăratul patriotism ne este interzis și nu mai avem capacitatea să discernem ce este bine și ce este rău pentru noi ca națiune.
Blestemul lui Ceaușescu încă nu a ajuns la sfârșit. Mai avem încă de tras, dar nu prea mult. Mesia politic este pe aproape. Nu, nu este Călin Georgescu, care va fi anihilat din punct de vedere politic indiferent de ce spune sau face. Despre cel care va salva România, mă gândesc dacă voi vorbi cât de curând. Hai, pa!
Nu noi i-am ucis, ci securitatea cu mainile bagate pana la umeri in conturile lor. Tradarea lor a venit din sistemul apropiat de ei. Romanii nu i-au iubit, insa religiosi fiind, nu s-au bucurat de uciderea lor ritualica. Sistemul sorosh (a fost primul care a venit aici, dupa 1989, apropos!) era pregatit de mult si infiltrase deja sistemele de securitate din Romania. Nu este nici un blestem. Este Imnul Romaniei, care arata exact felul de a fi al natiei. Daca securitatea nu dadea lovitura de stat, rumanii suportau cu stoicism mult mai multe paturi si „plovere” si lipsa celor necesare supravietuirii.