Blestemul coifului dacic furat de la olandezi, cunoscut și sub numele coiful de la Coțofenești este noua găselniță pe care pușcăriașul poporului Dan Diaconescu o aruncă pe piață. Vineri seară, în timp ce așteptam să înceapă emisiunea colegului Dan Ionescu,”Legea junglei” pe Realitatea Plus tv m-am împiedicat de postul România tv și l-am văzut pe infractorul poporului Dan Diaconescu, altfel pușcăriaș dovedit, făcând spume la gură despre blestemul coifului dacic.
Dan Diaconescu bate campii la greu
Acum, marele investigator de televiziune, cel care a transformat un banal caz de dispariție într-un dezastru național, face uz de aceleași manțocării mediatice pentru a ieși din nou în evidență cu blestemul coifului furat. Singurul adevăr spus de Diaconescu e că hoții nu purtau cagulă și mănuși. Atât. Amesctecul serviciilor străine, inplicarea SRI pentru a deturna atenția de la Calin Georgescu sunt de rețetă de la psihiatru.
Infractorul poporului n-a fost capabil să își păzească propria piele
Interesant în povestea asta e că infractorul poporului nu a reușit să-și păzească propria piele și, după ce a respirat aerul stătut de pușcărie timp de câțiva ani, pentru șantaj, tăticul OTV a mai dat-o în bară acum niște timp și a fost filmat și înregistrat de două prostituate minore când dădea la buci la una dintre ele. Cum, mă, băiatule! Tu, titanul gândirii tabloide să fii atât de prost și să nu îți dai seama că ești filmat cu telefonul de după ursulețul pus în vitrină? Hai, dacă ar fi fost folosite tehnici sofisticate, cu camere ascunse prin pereți, sau prin tavan, aș mai fi zis. Dar așa, să te facă două amatoare semianalfabete, cărora trebuie să le ridici mâna ca să înțeleagă care-i dreapta și care e stânga, mi-se pare de râsul guguștiucilor obezi. Ceea ce n-a spus Dan Diaconescu vă spun eu acum despre coiful la Coțofenești.
Adevărul despre coiful dacic de la Coțofenești
Măi, Gogule, coiful ăla dacic apare în sursele istorice ca făcut în secolul IV îCh. și aparținând populației tracice care a bântuit și la nord și la sud de Dunăre pâna prin sec. III îCh. Exemplare similare, adevărat nu din aur, s-au mai găsit la Agighiol, la Cucuteni și la Peretu , populația având strânse legături cu Grecia. Asta ca să ții minte, băi, băiatule!
Coiful nu e din aur pur, ci din aliaj
Ce nu-ți spune Dan Diaconescu este că coiful a fost făcut de niște meșteri fierari care trăiesc în subteranele pământului românesc și cunoscuți în folclor sub numele de blajini. Blajinii ăștia păzesc toate comorile României, inclusiv aurul ăla monocelular (monoizotopic, ca tot aurul bsna, de fapt) de care vorbește Călin Georgescu, dar mai ales metalele alea rare și foarte rare, care nici măcar nu sunt în tabelul lui Mendeleev. Metalele alea sunt atât de rare (ca și puiul cu trei picioare) încât nu le a găsit nimeni până acum și n-au reușit ăștia să le facă nici în acceleratoarele de particule. Chiar crezi asta?
Ca să vă dați seama cât de pătrunzătoare e mintea viitorului președinte al nostru și ca lucrurile să fie clare, iată ce spune wikipedia despre metalul din care e făcut coiful. „Coiful de paradă a fost lucrat din două bucăți de tablă de aur, produse prin batere la rece, dintr-un lingou de aur natural, nerafinat, cu compoziția: Au = 760‰, Ag = 225‰ și Cu = 10‰. Tabla de aur utilizată pentru producerea coifului de paradă de la Coțofenești are grosimi variabile. Acestea merg de la 2,82 mm, în partea de la bază, până la numai 0,76 mm, în zona superioară calotei păstrate. Corpul principal al coifului de paradă de la Coțofenești are înălțimea totală de 24,32 cm, având diametrul interior, în zona mediană (în zona ochilor), de 18,42 cm, de 17,6 cm (în dreptul urechilor) și de numai 13,5 cm, în zona rupturii calotei.” Ai înțeles? Coif de paradă facut in Grecia, și a adus în Dacia, după care a fost trecut Dunărea ca înjurătura aia și a ajuns până în Prahova.
Ceea ce n-a mai spus Dan Diaconescu este că acel coif, care atenție, nu are fix calotă avea puteri magice (odată cu calota au plecat și puterile)
Avea puterea să te scape de controalele de la fisc, să te facă invizibil în fața armatelor dușmane și dacă nevastă-ta rămânea gravidă cu altcineva, o făcea să avorteze la trei săptămâni. Coiful ăla, zice infractorul poporului Dan Diaconescu poartă un blestem, (am mai scris) și anume să se aleagă praful și pulberea și să ia și amendă în tramvai ăla de ține coiful la el și nu îl expune și pentru generațiile viitoare. Așa grăita Zarathrusta de la OTV. Mânca mi-ar audiența, să-mi mănânce. Ceea ce nu explică gurul mediatic (cred că am greșit o literă. Prima.) este cum a ajuns coiful ăla de la Coțofenești la rădăcina unui pom, într-o poieniță, într-un loc care se numește emblematic „Vârful fundăturii” (e cam ca în cântecul ăla „sus în deal e o vale”) de l-au găsit plozii țăranului. A stat acolo 2300 de ani trecând peste el ploi, ninsori și căzând tone de frunze? Explicați-mi și mie cum a putut gospodarul ăla, despre care se spune ca folosit coiful pentru a fi adăpătoare pentru găini, să pună apă în el dacă coiful nu avea fund? Unde stătea apa, nenică? Și cât de prost trebuie să fi fost gospodarul ăla să nu fi pus coiful alături de verighetă, sau de cerceii nevesti-sii (pentru că erau la modă cercei de aur prin sate la momentul respectiv) și să nu-și dea seama că e era de aur? Tâmpit rău. Păi nene, în momentul în care ai în mână un asemenea obiect te duci cu el la învățător, la polițist, la jandarm, la primar, la ăștia mai citiți ca tine și întrebi, „- Trăiască familia ta, dom’ primar, uite ce am găsit…” nu ții coiful pe coteț să-l vadă toți vecinii. În altă ordine de idei. Negustorul Alexandru Berindei, cel care a donat coiful, de ce l-a donat și nu l-a vândut? Că de aia era negustor. Acum te las pe tine să rumegi cu mintea ta ce-i adevărat și ce e minciună în toată povestea asta cu coiful de la Coțofenești, de care se agață ăștia de el ca de tramvai în anii ’60. Hakuna matata!