Bananele pe care le consumăm astăzi, din varietatea Cavendish, au înlocuit în anii 1950 o altă varietate de banane, Gros Michel, care a fost aproape complet distrusă de o boală numită ofilirea Fusarium a bananierului (FWB).
Vine bananapocalipsa?
Această boală, cauzată de ciuperca Fusarium oxysporum de race 1, atacă plantele prin intermediul sistemului lor vascular, blocând transportul de apă și minerale și provocând astfel moartea lor. Deși Cavendish a fost dezvoltată ca un soi rezistent la Fusarium pentru a înlocui Gros Michel, o nouă tulpină a aceleiași ciuperci, cunoscută sub numele de race tropicală 4 (TR4), reprezintă acum o amenințare majoră pentru producția globală de banane.
În cadrul studiilor sale asupra Fusarium oxysporum, echipa de cercetători a descoperit că această ciupercă are un genom unic, organizat în două părți: un genom de bază comun pentru toate tulpinile și un genom accesoriu, care variază de la o tulpină la alta. Genomul accesoriu codifică funcții specializate care permit ciupercii să infecteze anumite specii de plante, cum ar fi bananierii.
Această compartimentare genetică îi permite lui Fusarium oxysporum să atace o gamă largă de plante, deoarece genomul său accesoriu se poate adapta pentru a învinge mecanismele de apărare specifice fiecărei specii.
În cazul tulpinii TR4, cercetătorii au descoperit că aceasta eliberează oxid nitric – un gaz dăunător pentru bananele Cavendish – care blochează sistemul lor de apărare și facilitează astfel infecția. Totodată, ciuperca are capacitatea de a se proteja de acest gaz prin producerea de substanțe chimice care detoxifică oxidul nitric.
Răspândirea TR4 este accelerată și de faptul că bananele Cavendish reprezintă o monocultură, fiind toate clone ale aceleiași plante. Aceasta înseamnă că toate plantele sunt genetic identice, ceea ce le face vulnerabile în fața unei boli precum TR4, care poate afecta întreaga cultură fără a întâmpina rezistență genetică.
Lipsa diversității genetice în agricultura modernă, în special în cazul culturilor comerciale, sporește riscul unor epidemii de boli care pot compromite complet producția.
Pentru a face agricultura mai sustenabilă și pentru a reduce vulnerabilitatea culturilor de banane, specialiștii sugerează cultivarea mai multor varietăți de banane, care ar putea reduce presiunea bolilor asupra unei singure specii.
De asemenea, o soluție promițătoare ar putea fi dezvoltarea unor agenți care să absoarbă sau să neutralizeze oxidul nitric produs de TR4, astfel încât Cavendish să fie mai protejate împotriva acestui tip de infecție.
Consumul diversificat poate avea un impact semnificativ. Dacă piața începe să ceară alte varietăți de banane, agricultorii vor fi motivați să cultive o gamă mai largă de soiuri, ceea ce ar contribui la creșterea diversității genetice și la protejarea culturilor împotriva bolilor.
De asemenea, consumatorii pot sprijini diversitatea agricolă prin alegerea altor fructe și legume locale, ceea ce ajută și fermierii locali să reziste mai bine în fața cererii globale pentru anumite produse standardizate.
În concluzie, criza bananelor reprezintă un exemplu elocvent al riscurilor asociate cu lipsa de diversitate genetică în agricultură. Colaborarea dintre cercetători, agricultori, industrie și consumatori este esențială pentru a menține diversitatea plantelor și a evita viitoare crize alimentare globale.
Soluțiile propuse, cum ar fi creșterea diversității soiurilor de banane și dezvoltarea unor măsuri de protecție împotriva TR4, pot asigura un viitor durabil pentru această cultură atât de importantă la nivel global.
CITEȘTE ȘI – Nutriționistul Mihaela Bilic dezvăluie: Fructele care nu îngrașă
