Sfântul Gheorghe este sărbătorit, în fiecare an, pe 23 aprilie. E considerat unul dintre cei mai venerați sfinți din calendarul creștin-ortodox. În conştiinţa populară românească, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai prezenţi sfinţi, numeroase biserici purtând hramul său.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, într-o familie creștină, și a trăit în timpul domniei împăratului Dioclețian, potrivit Basilica.
Dând împăratul poruncă să fie uciși creștinii care nu vor să se lepede de Hristos, Sfântul Gheorghe și-a mărturisit credința, mustrându-i pe cei care se închinau idolilor. Deși i-au împuns trupul cu o suliță și l-au învârtit pe o roată cu țepi, sfântul a rămas nevătămat. Tot atunci a înviat un om din morți și a scos demonul dintr-un idol, încât mulți au crezut în Dumnezeu, printre care și Alexandra, soția împăratului Dioclețian. Pentru acest lucru, Sfântul Gheorghe a fost ucis de sabie, iar Sfânta Alexandra a trecut la cele veșnice, ca urmare a rugăciunilor ei, înainte să fie torturată de către păgâni.

Sfântul Gheorghe – Ocrotitorul Moldovei
Patron al unui număr de ţări, regiuni şi oraşe, Sfântul Gheorghe este de asemenea Ocrotitorul Moldovei, chipul Sfântului fiind reprezentat pe steagul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare.
În conştiinţa populară românească, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai prezenţi sfinţi, numeroase biserici purtând hramul său. Există numeroase oraşe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe şi chiar unul dintre cele trei braţe ale Dunării este denumit astfel. Sfântul Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române (a cărei zi, 23 aprilie, coincide cu sărbătorirea sfântului).
Este totodată patronul Angliei, al Georgiei şi al Moscovei. În Lituania, Sf. Gheorghe este venerat ca protector al animalelor, iar în unele regiuni ale Spaniei ziua sfântului se serbează cu mese bogate şi cu daruri.De Sărbătoarea Sfântului Gheorghe, peste un milion de români îşi sărbătoresc onomastica.
Paraclisul patriarhal Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, din Reședința patriarhală, își sărbătorește la 23 aprilie hramul principal.

Sfântul Gheorghe – protector al naturii înverzite
Legenda potrivit căreia sfântul ar fi ucis un balaur pentru a salva o fecioară este o legendă târzie, medievală. Adesea însă, iconografia recentă îl prezintă pe sfânt călare, doborând cu sulița un balaur, poate simbolic.
Dacă în trecut această sărbătoare era cinstită la sate cu mult fast, timp de trei zile, astăzi, doar cu totul izolat, mai străbate farmecul ei de altădată. Cele mai multe obiceiuri legate de această zi au fost abandonate pe parcursul timpului, dar importanța sărbătorii în spiritualitatea tradițională ne obligă să amintim câteva dintre practicile și obiceiurile de odinioară.
În tradiția populară, Sfântul Gheorghe e considerat a fi un zeu al vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor.
Plante ale renașterii atârnate la case
Spațiul ritualic al sărbătorii de Sângiorz (cum i se mai spune , popular, sărbătorii) este cel exterior, rânduielile fiind ținute în afara casei. Unul dintre obiceiuri presupune împodobirea casei și a clădirilor din curte cu simboluri vegetale ale renașterii (flori sau crengi de copac). Fiecare regiune are specificul său, astfel că în Muntenia se pun crengi de tufan sau de păr, în Transilvania se agață rug verde sau leuștean, în Banat frunză de fag sau gorun, care au ca scop protejarea gospodăriei de spiritele rele sau strigoi.
În această zi, fetele mai obișnuiau să semene usturoi, pe care-l păstrau până în anul viitor. Mâncând usturoiul semănat cu un an înainte, ele credeau că vor fi înzestrate cu toate virtuțile și că se vor căsători în cel mai scurt timp.
Practici magice pentru bunul mers în gospodărie
Femeile căsătorite săvârșeau și ele practici magice pentru bunul mers în gospodărie. De exemplu, în dimineața zilei, înainte de răsăritul soarelui, mergeau în pădure și culegeau plante doar de ele știute (mulgătoare, untul vacii), pe care le adăugau în hrana animalelor, în credința că vacile vor da lapte mult și de bună calitate.
În ziua de 24 aprilie este sărbătorit calul Sfântului Gheorghe pentru că este ajutorul Sfântului la uciderea balaurului. Această zi mai este ținută în popor pentru ca oamenii să aibă spor la muncă, dar și pentru a apăra grădinile de prădători.
După o noapte în care forțele răului umblă prin lumea muritorilor, oamenii țin la obiceiul stropitului, pentru a se feri de urmele lăsate de spiritele malefice, de vrăji și de energia negativă. Odată cu oamenii, sunt stropite animalele și obiectele din ogradă. Băieții stropesc fetele pentru a le feri de strigoaicele care ar putea să le acapareze.
Focurile rituale au de asemenea un scop bine închegat în multitudinea de tradiții. Acestea au rolul de a alungarea spiritelor malefice, cu precădere a strigoilor care ameninţă mana câmpului sau mana animalelor domestice. Focurile se pot organiza dincolo de granițele gospodăriei, în curtea bisericii sau pe câmp.

Citiți și: De ce e Ziua Poliției Române de Buna Vestire