A doua zi după Duminica Tomii se sărbătorește Paștele Blajinilor, cunoscut și sub numele de Paștele Morților. Cine sunt Blajinii? Cele mai frumoase legende.
În credință populară, în lunea după duminica Tomei se sărbătorește Paștele Blajinilor. În folclor, Blajinii mai sunt cunoscuți și sub numele de Rohmani. Potrivit credinței populare, Blajinii fac parte din cei dintâi oameni de pe pământ. „De Paștele Blajinilor nu se pomenesc doar morții cunoscuti pe linia ascendentă a unei familii, ci întregul neam al strămoșilor comuni: Uitații, Neștiutii, Albii”, potrivit crestinortodox.ro.
Paștele blajinilor sau Paștele morților reprezintă în sine amintirea tuturor celor ce au murit, fie ei pregătiți — spovediți, împărtășiți și cu lumânare — sau nepregătiți. Credincioșii depun ofrande pe morminte, bocesc morții, împart pomeni, întind mese festive în cimitir, lângă biserică sau la iarbă verde. Această sărbătoare este marcată în Banat, Transilvania, Bucovina și Maramureș.
Blajinii, oameni blânzi și pașnici, s-ar afla într-o lume îndepărtată, la vărsarea Apei Sâmbetei în Sorbul Pamântului. Ei sunt anunțați că a sosit Paștele de către oameni, care aruncă în apele curgătoare coji de ouă sparte în timpul înroșitului sau la prepararea alimentelor rituale (cozonaci, pască).
Biserica nu are pentru această zi o anumită rânduială. În unele zone ale țării, preoții sunt chemați să săvârșească în lunea după duminica Tomii o slujbă pentru sufletele celor răposați. Există credința că prin această slujbă, sufletele celor trecuți în lumea veșniciei vor fi părtașe fericirii fără sfârșit. Având în vedere că în nicio carte de cult, tipărită cu binecuvântarea Sfântului Sinod, nu se află tipicul specific acestei slujbe, ea este de multe ori improvizată, conform sursei menționate.
În zilele de 12 și 13 mai, creștinii ortodocși din Republica Moldova sărbătoresc Paștele Blajinilor. În această zi oamenii merg la cimitire pentru a-și aminti de rudele care au decedat.
Blajinii locuiesc la hotarul cu Raiul şi în ţara lor e mereu cald…
Există la români multe legende superbe legate de Blajini.
În unele sate bucovinene se crede că blajinii locuiesc pe malurile unor râuri mari sau lângă ostroave, în altele se spune că aceşti creştini sunt închişi pe viaţă în închisori mari şi află de sfânta sărbătoare a Paştelui numai atunci când văd pe ferestrele închisorilor, plutind pe ape, coji de ouă. Alte legende spun că până în Tarâmul Celălalt, la Blajini, cojile de ou ajung în șapte zile…
Mai sunt şi unii săteni care cred că blajinii locuiesc la hotarul cu Raiul şi că în ţara lor este mereu cald.
Se mai zice că Blajinii sunt ființe antropomorfe foarte mici, care locuiesc la umbra florilor și se hrănesc cu poame. Sunt plini de compasiune și bunătate și tot anul îl petrec în rugăciuni pentru oameni. În cele mai multe locuri, mai ales în nordul Moldovei, în Duminica Tomii se consideră că este Paştele blajinilor. Cine sunt mai exact enigmaticii locuitori ai „lumii aflate dincolo de apa morţilor”, nu se ştie. Se crede doar că blajinii sau rohmanii (au mai multe nume) s-au retras din lumea celor vii şi nu mai au nimic din ceea ce numim noi existenţă pământească, pentru a se dedica exclusiv menţinerii echilibrului lumii văzute.
Paștele Blajinilor: Există credința că Dumnezeu a creat mai întâi uriașii
În unele versiuni, Blajinii sunt identificați cu urmașii celor care n-au mai reușit să traverseze marea, atunci când Moise a eliberat poporul evreu din robia egipteană, despărțind apele. Aceștia au rămas pe o insulă foarte aproape de Rai, pe unde trece Apa Sâmbetei. În Bucovina se spune că „Blajinii sunt jumătatea de sus om, iar jumătatea de jos pește și trăiesc într-un pârâu; femeile și fetele lor cânta foarte frumos, încât răsună văile de cântecele lor melodioase”.
Există credința că Dumnezeu a creat mai întâi uriașii. Pentru că se razboiau între ei, Dumnezeu i-a lăsat să piară și i-a creat pe Blajini. Aceștia fiind prea mici, au fost mutați pe lumea cealaltă și apoi l-a făcut pe om.
Stâlpii acestei lumi s-ar nărui fără Blajini
Nu în ultimul rând se spune că fără ajutorul lor, al Blajinilor, stâlpii acestei lumi s-ar nărui şi noi, cu toţii, ne-am întoarce în haos – zic bătrânii. Se mai pune că pentru Blajini este o mare bucurie faptul că oamenii se mai gândesc din când în când la ei.
Deși vremurile s-au schimbat, obiceiurile vechi sunt fascinante la români. Iată ce scria la 1915, Artur Gorovei (academician român, folclorist și etnograf), despre Blajini: „Cojile de ouă cu care se face Paștele să le dai pe vale (pe apă), ca să se ducă să deie de știre și blajinilor că sosesc Paștile (Broșteni, Suceava). Blajinii erau oameni buni și evlavioși care, după credința poporului din Moldova, trăiesc undeva departe, pe lângă apa Sâmbetei, la marginea lumii. Paștele lor cade Lunea după Duminica Tomii, iar despre asta el nu află decât atunci când ajung la ei cojile de ouă roșii, pe care poporul înadins le aruncă pe râuri”…
Citiți și: Povestea brățărilor tracice din aur furate din România. Cum au fost recuperate
