Pronunțarea CCR pe cel de-al doilea pachet de măsuri de austeritate al Guvernului Ilie Bolojan nu are un termen limită și s-ar putea ajunge fără probleme și în 2026, susține Augustin Zegrean, fost președinte al Curții Constituționale, într-un flash-interviu pentru Oficiul de Știri.
Laurențiu Mușoiu / Oficiul de Știri: Ne puteți oferi un punct de vedere?! Cu siguranță ați văzut, astăzi, Curtea Constituțională a amânat din nou pronunțarea pe cel de-al doilea pachet de măsuri de austeritate al Guvernului Bolojan. Cum comentați dumneavoastră această decizie a Curții?
Augustin Zegrean: M-au întrebat mulți: Ce face Curtea mâine? Și le-am răspuns: Ori amână pronunțarea, ori pronunță amânarea. Nu știu. Nu am de unde să știu. Nici dacă aș fi acolo, nu aș ști să vă spun ce soluție se va da și când se va da. Pentru că ei nu discută între ei. Sau cel puțin așa era când eu eram acolo. Aceasta era regula. Nu făceam discuție între noi: eu țin cu ăla, eu țin cu ăla, să vedem cum facem. Nu! Nu știu de ce au amânat-o. Chiar nu știu și nici nu vreau să-i întreb, nu mai discut cu ei, pentru că mă supăram pe ei, dar oricum, nu mi-ar spune. Și am fost foarte surprins să aud aseară la știri, că mâine, Curtea amână. Ce Curte mai este aceasta care spune la știri că mâine amânăm dosarul. Dacă eu făceam asta, veneau cei de la Antena 3 și mă băteau cu ciocaneleîn cap. Mă acuzau că mă antepronunț.
Augustin Zegrean: E inadmisibil ca din CCR să vină informații pe surse
L.M.: Deci considerați că este inadmisibil ca dintr-o instituție, cum este Curtea Constituțională să se “scurgă” astfel de informații?
A.Z. :Este inadmisibil ca de ieri să se știe sau poate chiar de alaltăieri și să spună presa că noi avem știri de pe surse. Păi ce știri pe surse?! Și acolo sunt surse?! Eu vă spun, dacă m-ați văzut vreunul dintre voi, când eram pe acolo…. Mă aștepta presa la poartă în fiecare zi. Ce soluție se va da?
L.M.: 2012.
A.Z. : Da și în fiecare zi, mult timp, după aceea. Nu știam ce soluție se va da, pentru că nu este un singur legiuitor. Sunt nouă și toți au același număr de voturi, adică unul. Ar fi fost aiurea. Ar fi trebuit să vorbesc cu fiecare în parte și să îl întreb: Tu cum o să votezi?! M-ar fi luat la Miliție.
L.M.: Mai poate Curtea Constituțională să mai dea o altă amânare?
A.Z.: Recent a apărut o decizie – îmi pare rău că nu am reținut numărul – a amânat-o aproape un an de zile.
L.M.: Câte amânări poate să dea Curtea?
A.Z. : Până judecă.
L.M.: Deci nu este un număr limitat?
A.Z. : Nu. Bine, este și o problemă acolo. Că poate amâna pronunțarea. Dar ei nu amână pronunțarea. Ei amână soluționarea. Ei nu au discutat despre legea aceasta.
L.M: Deci practic, nici nu a fost citită.
A.Z. : Da. Nici nu au deschis dosarul. A, nu ! A citit-o fiecare, în particular, pentru că fiecare primește o copie după dosar. Fiecare judecător are copia lui și îl va citi, dacă este curios și interesat. Dar, așa, să spun astăzi, cât mai pot să amâne… Eu v-am spus. Recent am văzut o decizie a lor care a fost amânată cel puțin opt luni. Și tot o lege din aceasta, înainte de promulgare.
L.M.: Deci nu ar fi exclus ca să se mai amâne o dată. Să ajungem în 2026 cu această decizie.
A.Z. : De ce să nu poată? Se poate, se poate să se ajungă și până în 2026. Deci nu-i poate forța nimeni. Ei își aleg termenul de decizie, dar termen de judecată așa scurt, nu există, nu stabilește nimeni, nu este prevăzut în lege în cât timp trebuie să judeci. E cu prioritate. Oricum, au dosare din 2019 nesoluționate.
L.M: Dacă dumneavoastră ați fi fost la Curtea Constituțională, cum ați fi văzut această speță?
A.Z. : Ce bine că nu mai sunt! Nu vreau să mă pronunț, că mă acuză toți că sunt interesat. Și eu am pensie de judecător. Eu sunt de la 62 de ani la pensie, nu la 42. Am văzut astăzi, spre exemplu, că primul ministru al Germaniei propune majorarea pensiilor și pensionarea la 73 de ani, dar la toți, nu numai la judecători. În Germania, sunt peste un milion de oameni care sunt pensionari și lucrează în continuare.
L.M : Desigur, acolo este și speranța de viață mai ridicată decât în România.
A.Z. :Asta nici nu conteză;că mănâncă mult și prost. În Japonia locuitorii au alt stil de viață. Oamenii mănâncă numai pește crud și iarbă de mare și trăiesc peste o sută de ani. În Japonia, la ora de față, există peste o sută de persoane care au peste o sută de ani. Nu ne putem compara cu nimeni. La noi e ca la nimeni sau ca la noi, la nimeni.
L.M: Deci în Germania, nu credeți că va exista aceeași situație ca în România.
A.Z. : Nu. Sigur că nu, pentru că alta este concepția despre viață și lume. Românii vor să iasă repede la pensie, să mai facă și alte chestii. Pe timpul vieții, nu prea facem nimic, pentru că muncim, că nu avem bani. În Europa, la Monaco, speranța de viață este 87 de ani, dar în Românica este 69.
