Artistul plastic Bogdan Petri a reconstituit chipul lui Decebal, legendarul rege al dacilor, folosind surse și vizualizări ale antichității, inclusiv Tropheum Traiani de la Adamclisi și Columna lui Traian de la Roma. Bogdan Petri este unul dintre cei mai buni graficieni contemporani. El și-a adaptat stilul de desen la noile realități, folosind din plin inteligența artificială ca să recreeze cu o acuratețe incredibilă fața conducătorului dac, care a dat atâta de furcă romanilor și care să zice că ar fi părintele unu al poporului român. (părintele doi fiind împăratul Traian al Romei) Sursele istorice citate tot de Bogdan Petri, respectiv “Istoria românilor “a reputatului Constantin C. Giurescu dă informații extrem de precise apropo de viața de zi cu zi în Dacia antică.
Demersul este unul salutar, pentru că e timpul ca românii să-și cunoască trecutul și altfel, nu numai din cărți, impactul vizual fiind mult mai puternic. Așteptăm ca talentatul artist plastic să ne prezinte viziunea sa despre alte personaje care au marcat istoria României.
Cine o fost Decebal?
Decebal a fost regele Daciei între anii 87–106 d.Hr. și unul dintre cei mai importanți conducători ai dacilor. A fost un lider militar și politic remarcabil, cunoscut pentru rezistența sa împotriva expansiunii Imperiului Roman.
Domnia lui Decebal și luptele cu romanii
A urcat pe tron după moartea regelui Duras și a condus o serie de războaie împotriva împăratului roman Domitian.
A reușit să obțină o pace favorabilă, devenind „client” al Romei și primind subvenții pentru a-și întări regatul.
Iata cum sunt descriși dacii de către Constantin C. Giurăscu in “Istoria Românilor”: Reconstituire în baza reprezentarilor vizuale ale antichitatii.
„S-a afirmat de unii istorici neinformați că dacii ar fi fost oacheși și scurţi la trup. Izvoarele nu confirmă această părere. Strabo spune despre coralli, pe care-i consideră un neam getic, că erau flavi, adică blonzi, iar Galienus afirmă în general despre traci și scifi că au pielea albă şi curată. Se pare că dacii, ca şi ceilalţi nordici erau de statură potrivită, nici foarte înalți, nici scurți. Bărbaţii poartă părul mare şi au toți barba. Atât monumentul de la Adamclisi, cât şi Columna lui Traian ni-i arată cu barbă. Nicăieri nu găsim un dac reprezentat fără aceste podoabe ale capului. Pe frunte și la tâmple părul e tăiat, acest lucrul se poate observa atât pe Columnă, cât şi pe monumente. La cei nobili, după cum ne arată una din metopele de la Adamclisi, barba e îngrijit tăiată, ceea ce, de altfel, nu poate surprinde.
Femeile sunt reprezentate pe monumentul de la Adamclisi cu figuri expresive, dar cam colțuroase și masive, părul îl poartă pieptănat cu cărare la mijloc și strâns la spate , făcut conci. Pe Columnă întâlnim, dimpotrivă, chipuri feminine de o deosebită finețe și frumusețe, asemănătoare tipului clasic grecesc. Să fie numai o idealizare a sculptorului? Sau reprezentarea unor femei din pătura nobilă, în timp ce, așa cum s-a afirmat, monumentul ar reproduce tipuri țărăneşti? Greu de raspuns. Se pare însă că femeile erau în general frumoase, cum au rămas şi urmașele lor şi cum ne-o spun în mod unanim şi elocvent, pentru epoca mai nouă, izvoarele istorice.
Îmbrăcămintea bărbătească se alcătuia din pantaloni nu prea largi, cam în felul cioarecilor, şi o cămașă, strânsă la mijloc cu o curea. Pe deasupra ei purtau, pe vreme de iarnă, un cojoc ceva mai lung, cu blană pe dinăuntru, şi destul de strâns pe trup. Aşa ni-i arată monumentul de la Adamclisi. Pe Columnă, ei sunt infățișați purtând, peste cămăşi, o mantie scurtă, fără mâneci, prinsă de umăr cu o fibulă sau copcă, nobilii îşi acopereau capul cu un fel de tichie sau bonetă de lână sau pâslă, asemănătoare căciulii frigiene, în timp ce oamenii din popor umblau cu capul descoperit. Pe vreme rea, trebuie să fi avut însă şi unii, şi ceilalți o glugă, cum au şi azi țăranii noștri. Mă întreb chiar dacă, păstori fiind, cu turme multe, n-au cunoscut și căciula de oaie, dacă aşa-zisa bonetă, pe care ne-o infăţişează monumentele arheologice, nu era, de fapt, o căciulă mică, întocmai cum se obişnuieşte prin unele părți, în zilele noastre. În picioare purtau opinci. Femeile sunt înfăţişate, pe Trofeul lui Traian, având o cămaşă cu mâneci scurte şi o fustă pe deasupra. Pe Columnă, ele poartă peste haina stilizată ca un chiton grecesc, dar mai lungă decât acesta, o mantie dreaptă. Pe cap au un fel de broboadă, înnodată la spate, sub conci. ” Fragment din Istoria Romanilor, de Constantin C. Giurescu.
E bine să stim și cine ne sunt strămoșii. Hakuna matata!
