Anularea alegerilor prezidențiale. Decizia CCR de a anula rezultatul alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie este într-adevăr o decizie istorică pentru perioada post-decembristă a României. Dar nu este unica în istoria modernă a statului român.
De exemplu, în 1864, cu doi ani înainte de întronarea regelui Carol I, tensiunile dintre deputații conservatori și Guvernul condus de pașoptisul Kogălniceau atinseseră punctul critic.
Anularea alegerilor, precedentul deciziei CCR în istoria României
Pe atunci, Domnitorul Principatelor, Alexandru Ioan Cuza și premierul Mihail Kogălniceanu urmăreau să implementeze reforme fundamentale. Doar că Adunarea Deputaților, (echivalentul Parlamentului de astăzi) era atunci în mare parte condusă de conservatori. Cu alte cuvinte, blocajul politic nu este o invenție conteporană.
Precedentul deciziei CCR din 06 decembrie 2024 își are originile în 2/14 mai 1864. Diplomații străini acreditați la București au scris în memoriile sau în scrisorile diplomatice că Principatele Unite se îndreaptă către o lovitură de stat.
Se pare că sursa blocajului politic și a implicit a ceea ce consulii străini au numit a fi o lovitură de stat imininentă a reprezentat-o reforma agrară. O reformă care s-a conturat și printr-un asasinat politic. Barbu Catargiu fusese atunci lichidat. Motiv pentru care Domnitorul Cuza a mers până la capăt și a dizolvat Adunarea.
Lovitura de stat din 2-14 mai 1864
Anularea alegerilor, o decizie pe modelul loviturii de stat dată de Cuza. Precedentul deciziei CCR de vineri după-amiază s-a desfășurat după cum urmează. Mihail Kogălniceanu, premier pe atunci, a prezentat în Parlament proiectul de reformă agrară. Conservatorii l-ai respins, după care au solicitat demisia Premierului și indirect abdicarea domnitorului Cuza.
Mihail Kogălniceanu a dat curs solicitărilor venite din partea deputaților conservatori și a declarat că își depune mandatul. Doar că, Domnitorul Cuza i-a solicitat prim-ministrului să mai rămână în sală. Moment în care și-au făcut apariția jandarmii care i-au arestat pe liderii conservatori.
Astfel, marile proiecte pentru modernizarea statului au putut continua. De asemenea, a fost și momentul în care Parlamentul a devenit Bicameral, prin introducerea Senatului. Important de menționat este că Lovitura de stat de la 2/14 mai 1864 a introdus Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris din 1858.
Anularea alegerilor, o decizie pe modelul loviturii de stat dată de Cuza
Procedura de dizolvare a Parlamentului a fost recunoscută de Puterile Garante prin Act Adițional la Conveția de la Paris, ca urmare a evoluțiilor interne de la 1859, la 1864. Senatul a fost introdus să servească ca o camereă ponderatoare pe modeulul american.
Membri Camerei superioare se schimbau în proporție de 50% la jumătatea mandatului de 6 ani. Senatorii se alegeau cenzitar, iar Domnitorul Cuza numea cenzii. Totuși Mihail Kogălniceanu și-a depus mandatul în ianuarie 1865 din cauza unei dispute cu domnitorul. Într-un final și Alexandru Ioan Cuza a fost detronat în 1866 de „Monstruoasa Coaliție” dintre Conservatorii liberali și conservatori, scrie EvZ.
