Specialiştii din Grecia avertizează că în apele Mediteranei şi-a făcut apariţia anemona toxică. Astfel, Românii care plănuiesc să meargă în Grecia, la fel ca toți turiștii, trebuie să fie atenți.
Ce sunt anemonele toxice (sau anemonele de mare)? Sunt animale marine colorate variat, care trăiesc în colonii fixate pe stânci, iar tentaculele lor, în contact cu pielea, provoacă eczeme şi arsuri grave. Urmele unei înțepături de anemonă ar putea să nu dispară toată viața.
Primele cazuri din acest an au fost raportate la Nafplio, Peloponez şi pe plaja de la Karathonas. Cele mai multe dintre persoanele afectate au fost copii. Deși vacanța la mare pare ceva de vis uneori se poate întâmpla ca visul să fie spulberat de anumite accidente produse de contactul cu unele specii de animale marine. Leziunile cauzate de animalele marine – de anemone, meduze și corali – nu sunt de neglijat și apar destul de frecvent, iar partea rea este că pot da reacții alergice deci necesită aplicarea unor măsuri de prim ajutor rapide, sau un tratament pentru ameliorarea simptomelor foarte neplăcute.
Înțepăturile provocate de meduze, corali și anemone de mare sunt greu de suportat de turiști, aceștia spun că reacțiile sunt neplăcute în urma veninului care afectează pielea, venin ce apare în celulele urzicătoare a acestor animale marine.

Recomandări pentru cei care intră în contact cu anemona toxică
Conform recomandărilor specialiștilor, în cazul în care intră în contact cu o anemonă de mare, turiștii aflați în mare trebuie să iasă imediat pe plajă și să încerce să îndepărteze tentaculele cu ceva rigid, cum ar fi un card din plastic, dar nu cu mâinile goale.
Următorul pas este aplicarea unor comprese reci cu apă de mare, nu cu apă dulce. După aceea, pe suprafața afectată trebuie să fie aplicat un gel antihistaminic sau un corticosteroid. Specialiștii recomandă, totodată, o vizită la o unitate sanitară, potrivit Radio România Actualități.
Amprenta genetică a anemonelor de mare dezvăluie că membrii acestei încrengături de animale străvechi utilizează aceleași gene pentru diferențierea celulelor neuronale ca și organismele mai complexe. Aceste gene sunt, de asemenea, însărcinate cu menținerea echilibrului tuturor celulelor din organism pe toată durata de viață a anemonei, potrivit SciTechDaily.
Grupul de prădători de mare, din care fac parte anemonele, numite și dediței de mare sau actinii, aparține ordinului Actiniaria. Numele acestora (anemone) provine de la specia de flori terestre, datorită coloritului lor variat și aspectului de floare. Sunt îndeaproape înrudite cu coralii, meduzele și hidrele. Se prezintă sub formă unui polip, care are atașat, pe suprafeta inferioară, un picior adeziv, denumit disc suport; are corpul în formă de coloana, care se termină cu un disc oral.
Își obține hrana înțepând
Orificiul bucal se află în centrul acestui disc oral, înconjurat fiind de tentacule, prevăzute cu celule veninoase, care îndeplinesc un rol important în apărare și în capturarea prăzii. Anemonele își obțin hrana întepând. Când o vietate se atinge de tentaculele lungi și unduitoare, acestea degajă săgeți spiralate, numite „nematocite”, care țâșnesc înafara, injectând victima cu venin.
Otrava (actinoporins) este un amestec de toxine, inclusiv neurotoxine, care paralizează prada și permite că aceasta să fie mutată din gură în cavitatea gastrovasculara, pentru a fi digerată. Se pare că veninul anemonelor este extrem de toxic pentru crustacee și pentru majoritatea peștilor (una dintre excepții reprezentând-o peștele clov sau peștele anemona, care trăiește la adăpostul acestei vietăți), care costituie o pradă naturală a acestor organisme. În plus față de rolul de capturare a prăzii, se pare că otrava, eliberata în apă marii, joacă un rol important și în apărarea împotriva potențialilor prădători.
Anemonele trăiesc în colonii formate din clone identice, fixate pe strancile, pietrele sau pe recifii de corali de pe țărmurile din tot estul Atlanticului și din Mediterana și se deplasează cu ajutorul unui clopot pulsatil. Atunci când două colonii distincte se întâlnesc și membrii acestota întră în contact, între ei au loc bătălii subacvatice elaborate. Deși par delicate, anemonele de mare sunt luptători eficienți, razboiele dintre indivizi desfășurându-se după anumite strategii, existând, se pare, până și caste bine definite: războinici, iscoade, reproducători. La reflux, actiniile sunt contractate și „tăcute”, însă, imediat ce fluxul acoperă coloniile, iscoadele depășesc granița și caută locuri de extindere a coloniei. Războinicii, organismele mai mari și mai bine înarmate, își umflă tentaculele și încep să le rotească. Anemonele de mare cu rol reproducător se află în centrul coloniei, fiind păzite de atacurile inamice.

Anemona toxică un antidot?
Un „atac” poate dura 10 minute sau chiar mai mult, fiind greu de observat, pentru că se desfășoară într-un ritm foarte lent. Tentaculele otrăvitoare ale animalului se umflă și se învinețesc de furie, potrivit zooland.ro. Apoi, acesta își extinde pe verticală coloana corpului sau moale, înainte de a se năpusti asupra rivalului, înfigându-și șirul de țepi otravitori, umflați, în carnea acestuia și lansând o “salva” de celule încărcate cu venin, care poate fi letală. Lupta se termină atunci când una dintre anemone se îndepărtează de „inamic”, cu tentaculele retrase.
Însă, în ceea ce privește anemona de mare australiană veninoasă, noi cercetări arată că are o „baterie” de 84 de toxine diferite, pe care le poate transmite prin tentaculele sale acvatice, multe dintre acestea având potenţialul de a produce o înţepătură urâtă şi dureroasă.