Ana Blandiana a fost recompensată cu Premiul Prinţesa de Asturia pentru Literatură pentru anul 2024, potrivit EFE. Agenția de știri a realizat o prezentare a poetei și prozatoarei.
EFE o descrie pe Blandiana drept „una dintre personalităţile cele mai relevante şi internaţionale ale panoramei literare române şi o remarcabilă activistă politică”. Autoarea a mai bine de 30 de cărţi de poezie, romane şi eseuri care au fost traduse în peste 25 de limbi, Ana Blandiana (născută în Timişoara, la 25 martie 1942) s-a impus în faţa altor 38 de autori care au concurat pentru acest premiu, care la ultima ediţie a revenit scriitorului şi traducătorului nipon Haruki Murakami.
Otilia Valeria Coman, sau Ana Blandiana, aşa cum îşi spune chiar poeta de când i s-a interzis să folosească numele tatălui ei în 1978, a fost o oponentă fermă a dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceauşescu şi o apărătoare remarcabilă a drepturilor omului şi a democraţiei.
“Ana Blandiana este moştenitoarea celor mai strălucite tradiţii literare, precum şi o creatoare radical unică. Scrierea ei, care îmbină transparenţa şi complexitatea, ridică întrebări fundamentale despre existenţa fiinţei umane, în zona privată şi în societate, în faţa naturii şi a istoriei. A demonstrat prin poezia sa nestăpânită o extraordinară capacitate de rezistenţă în faţa cenzurii” – şi-a motivat juriul alegerea.
Ana Blandiana, amplă prezentare la postul de televiziune spaniol RTVE
Postul naţional de televiziune spaniol RTVE îi dedică o amplă prezentare, amintind că Blandiana a scris pentru revistele Viaţa Studenţească şi Amfiteatru, unde a publicat câteva poezii care s-au transformat în simboluri ale luptei împotriva dictaturii comuniste.
Autoare de cult în întreaga Europă, opera Anei Blandiana reflectă o cunoaştere profundă a spiritului românesc într-o perioadă istorică de opresiune şi stabileşte înfrângerea şi speranţa ca linii directoare ale proiectului său literar, potrivit RTVE.
Cunoscută pentru poezia ei anticomunistă, Blandiana s-a remarcat printr-o rebeliune sublimă care a făcut-o să trăiască ani de zile ca o exilată în propria ţară, mai scrie RTVE. Printre cărţile sale de poezie se remarcă “Persoana întâi plural” (1964), “Călcâiul vulnerabil” (1966), “Octombrie, noiembrie, decembrie” (1972), “Poeme” (1974), “Somnul din somn” (1977), “Soarele de apoi” (2000), “Patria mea A4” (2010) şi “Variaţiuni pe o temă dată” (2018).
S-a spus despre poezia ei că este o căutare constantă şi reţinută, permanenţa a ceea ce este trecător care lasă mărturie a credinţei sale în propria persoană şi în poporul său, notează RTVE.
De asemenea, Blandiana este autoare de eseuri, poveşti fantastice şi două romane.
Proza sa a fost comparată cu cea a lui Poe, Hoffman, Kafka, Borges, Cortazar sau Eliade, notează postul de televiziune public din Spania. Critica a apreciat totodată că Ana Blandiana simbolizează conştiinţa şi mărturia timpului ei, opoziţia emblematică faţă de regim şi lupta împotriva cenzurii, iar vocea ei ne propune o reflecţie asupra creaţiei artistice şi condiţiei umane, asupra inocenţei, căderii, morţii şi supravieţuirii, asupra iubirii şi responsabilităţii în faţa terorii istoriei şi a nevoii de a lăsa mărturie a lucrurilor trăite.
Ana Blandiana a avut interzis la universitate
Fiică a unui “duşman al poporului”, Anei Blandiana i s-a interzis să studieze la universitate după apariţia în 1959 a primei sale poezii într-o revistă. La sfârşitul anilor 80 ai secolului trecut a început să scrie poezie de protest. După revoluţia din 1989, a intrat în viaţa politică cu o campanie care promova eliminarea moştenirii comuniste şi crearea unei societăţi deschise.
Preşedintă de onoare a PEN Clubul Român, Ana Blandiana este membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie “Stéphane Mallarmé”, a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO) şi a Uniunii Scriitorilor din România. Din 1994 este membru fondator şi preşedintă a Fundaţiei Alianţa Civică, o mişcare apolitică al cărei scop este atenuarea consecinţelor a peste 50 de ani de comunism românesc.
Premiile Prinţesa de Asturia, decernate în fiecare an de Fundaţia prinţesei moştenitoare a Spaniei, sunt însoţite de un cec în valoare de 50.000 de euro. Acest premiu se atribuie în opt categorii: arte, literatură, ştiinţe sociale, comunicare, ştiinţe umaniste, cooperare internaţională, cercetare ştiinţifică şi tehnică, sport.
„Vă mulțumesc pentru ecoul pe care prestigiosul dvs. premiu îl va da ideilor mele”
Poeta Ana Blandiana a reacționat pe rețelele de socializare, după ce i s-a acordat premiul „Prinţesa de Asturia” pentru Literatură.
„Îmi este greu să-mi exprim emoția și recunoștința pentru marea onoare pe care o reprezintă pentru mine acordarea Premiului Prinţesa de Asturia, mai ales că – ca întotdeauna când primesc un premiu – nu pot să nu-mi amintesc de gândul lui Platon care recomanda încoronarea poeților cu lauri și alungarea lor din cetate. Dar dacă pentru mine poezia este de fapt o cale spre cetate, o cale de a rămâne, o cale de a însoți suferința altora?! Vă mulțumesc pentru ecoul pe care prestigiosul dvs. premiu îl va da ideilor mele și poemelor mele și care îl va amplifica în conștiința cititorilor spanioli din întreaga lume”, a transmis Ana Blandiana.
În 2011, poeta a povestit, în cadrul unui interviu pentru Adevărul, despre frământările copilăriei și tinereţii sale. „Toată copilăria, jocurile mele au fost încercări de a inventa un univers propriu, în care să văd dacă pot să trăiesc singură. Îmi făceam sandale din frunze, care se rupeau, evident, după câţiva paşi, coseam cu fire de iarbă sau le împleteam şi făceam panglici. La un moment dat am ajuns să încerc diverse frunze să văd dacă sunt otrăvitoare sau comestibile. Bine, asta până m-a prins mama şi am mâncat o bătaie… Dar era o adevărată fascinaţie să refaci lumea exact aşa cum a refăcut-o Crusoe (n.r.- Robinson Crusoe), fără să depinzi de nimeni”, mărturisea poeta în interviu.
„<Legalizarea> situaţiei de a scrie versuri s-a făcut în şcoala primară, în clasa a doua. Învăţătoarea ne-a dat ca temă să povestim cum ne-am petrecut vacanţa. Trebuia să scriem două pagini şi cine termina putea să iasă în recreaţie. Am întrebat-o: „Da’ dacă scriu în versuri, câte pagini trebuie să scriu?” Credeam că o să zică cinci, dar mi-a zis că, dacă sunt în stare să scriu în versuri, pot scrie doar o pagină. Am scris-o şi am ieşit prima în recreaţie. În vacanţa respectivă primisem volumul „Iarna pe uliţă”, de George Coşbuc, cu fiecare pagină ilustrată conţinând câte o singură strofă. Era deosebită de volumele tatei, care erau acoperite de cuvinte în întregime. L-am întrebat pe tata de ce cartea mea are atât de puţine cuvinte? Iar el mi-a răspuns grăbit: „Aşa e poezia”. (Peste ani, pornind de la acest răspuns, aveam să ţin la Catedra di poesia a Centrului Montale de la Roma o conferinţă „Poezia între tăcere şi păcat” despre economia cuvintelor în poezie). Atunci, însă, la şcoală, părea că a scrie versuri e un mare câştig, iar ieşirea în recreaţie a fost primul premiu pentru poezie pe care l-am primit”, conchidea prozatoarea.
Citiți și: Mircea Cărtărescu a câștigat Dublin Literary Award
