Prin desemnarea lui Crin Antonescu drept unic candidat al celor care s-au auto-proclamat partide pro-europene, suntem martorii unei premiere în politica românească. Nici nu mai este nevoie de o Alianță electorală oficializată. Fără să fii medic sau fără să fii vreun mare analist politic, înțelegi cu ușurință că suntem în fața unui caz de Anus Contra Naturii, care a căpătat dimensiunile unei alianțe greu de suportat de un creier de om normal.
Pe repede înainte PNL a organizat un congres, cu o singură preocupare: desemnarea lui Crin Antonescu în postura de candidat la alegerile prezidențiale care au fost. Ah, scuzați, care o să vină în locul celor care au fost. Care au fost anulate, voiam să zic… Dacă acum am fi fost în vara anului 2024, probabil că un candidat precum Crin Antonescu ar fi fost ceva foarte normal, foarte natural și ar fi fost ușor de acceptat de toți românii, ar fi avut chiar prima șansă la fotoliul prezidențial. Și asta se datorează faptului că la alegerile europarlamentare din iunie 2024, PSD și PNL au făcut o alianță și o listă comună de candidați. Rezultatul a fost unul excelent, astfel că în Parlamentul European, din cei 33 de euro-parlamentari trimiși de România, 10 sunt de la PSD și 8 sunt de la PNL, pentru că în alegeri au obținut un scor de 48,55%, la mare distanță de AUR – 14,93% și Alianța Dreapta Unită (USR + PMP + Forța Dreptei) – 8,71%.
Numai că după alegeri, celor două partide, precum și liderilor lor, li s-a umflat capul, fiecare crezând că președintele partidului va fi și președintele țării. Așa că pesediștii s-au aliniat în spatele lui Ciolacu și peneliștii în spatele lui Ciucă. Evident, pentru peneliști pericolul nu avea cum să vină de la AUR sau de la USR, ci doar din partea PSD! Cât despre vreun independent, așa ceva nici nu intra în discuție, oricât de mult s-ar fi agitat Mircea Geoană sau alți amărâți fără urmă de pragmatism politic. De partea cealaltă, pentru pesediști pericolul nu avea cum să vină decât din partea PNL! Era un fel de luptă în doi, ceilalți iepuri neavând altă menire decât de a-i încurca pe cei doi super-grei.
Și uite așa, am asistat la ruperea unei formule care s-a dovedit a fi foarte eficientă, cu rezultate mai mult decât excelente. Dacă alianța PSD-PNL de la alegerile europarlamentare ar fi continuat și pentru alegerile prezidențiale, cred că ar fi câștigat la pas. Probabil că o formulă Ciolacu președinte și Ciucă premier, sau invers, ar fi înregistrat o victorie facilă. Dar nu s-au putut abține. PSD și PNL s-au comportat precum doi scorpioni care s-au apucat să călărească două broaște pentru a trece lacul. Și uite așa, în campania electorală s-au bălăcărit ca la ușa cortului și au gândit niște inginerii de combinatori de Las Fierbinți, că s-a ales praful de toată credibilitatea lor și de capitalul lor politic. Unii, adică PNL, au băgat bani pe blat în campania unui outsider, fapt descoperit de ANAF, iar ceilalți, adică PSD, a votat in corpore un contracandidat pentru a-l promova în turul al doilea, unde era deja o victimă sigură în fața lui Marcel Ciolacu.
Zici că am asistat o transpunere în viață: nu a mai fost nevoie să recitesc „Idiotul”, de Dostoievski, pentru că le vedem fețele celor doi mega-lideri, dezumflați ca niște baloane folosite… Cred că de fapt aici a fost o intervenție rusească în alegerile prezidențiale. I-a bântuit Dostoievski atât pe marele scriitor Ciucă, cât și pe ne-moldoveanul Ciolacu. Și cred că și acum încă le apare noaptea în vise urâte.
Singura soluție, încă o disoluție. Hai cu anularea alegerilor! Fiecare dintre cei doi s-a crezut câte un mic Nero, dispus să dea foc Romei. Și pentru că Roma era departe, au dat foc României, că le era mai la îndemână. Cu o mică nuanță pentru Ciucă. Lui i s-au înfipt cuțite în spate chiar de către peneliștii săi, cu Bolojan în frunte, de unde și celebrele cuvinte care au rămas în istorie: „Și tu, Ilie, fiul meu?”
Trecând pe repede înainte peste episodul loviturii de stat și toată mascarada, care a urmat și încă se derulează zilnic sub ochii noștri, am ajuns la momentul în care PSD și PNL se regrupează, alături de UDMR și vizavi de USR. Cică ei sunt pro-europeni. Asta este o altă găselniță: este o ștampilă, dar una pozitivă! Nu ca aia cu pro-rușii, pro-Putin sau extremiștii. Și atunci ne trebuie unul cu aer de Bruxelles. Bruxelles ați zis? Simplu de tot. Și uite așa au găsit un casnic care stă de 10 ani în capitala Belgiei, trăind din salariul soției. Soție care este femeie, româncă de-a noastră, penelistă care nu s-a remarcat niciodată cu nimic, dar care a avut la un moment dat meritul de a fi soția președintelui de partid și așa a ajuns europarlamentar, ba chiar și comisar european.
După ce s-au lins, au trecut la scuipături. După ce s-au scuipat, au trecut la pupături. Nimic nu este mai oribil decât compromisul dus la extrem, adică să lingi unde ai scuipat și să scuipi unde ai lins. După ce saliva de proveniență pesedistă s-a amestecat bine de tot cu saliva de proveniență penelistă, ni se propune un prunc neprihănit, care a crescut și toată viața lui s-a pregătit să se sacrifice pentru poporul român. Iar acum este pregătit și spune: „Când văd cine este în spatele lui Călin Georgescu simt că întineresc”. Acest Benjamin Button de Tulcea-București-Bruxelles, are o vedere care trebuie studiată de cei mai reputați oftalmologi din lume. Când ai asemenea calități tot poporul pesedist se va repezi să pună ștampila pe numele tău. Pfuahahaaa, ce imagini îmi generează imaginația!
Această pseudo-coaliție, cu Crin Antonescu pe post de candidat comun, este orice vreți voi, dar nu o sumă de oameni capabilă să se înțeleagă vreodată pentru a conduce o țară. În spatele candidatului văd doar o armată de oameni, plini de salivă din cap până în picioare, care ne zâmbesc minunat. Așa arată în politică un Anus Contra Naturii.